Titlul face referire la conceptul lui Stephen Karpman, cunoscut psiholog, primul care a vorbit despre acest model de interactiune umana – triunghiul dramatic.
Cele trei varfuri ale triunghiului sunt trei ipostaze umane: acuzator, victima si salvator. Acestea sunt roluri pe care oamenii le joaca, fiecare, pe rand, in drama vietii.
Dinamica relatiei dintre doua persoane pune pe fiecare sa fie acuzator in fata victimei pentru ca apoi unul sa fie salvator pentru celalalt.
Exemplu de dialog inte doi oameni care joaca pe rand cele trei roluri:
-
El – Acuzator- Sa speli si tu rufele alea, nu faci nimic toata ziua.
Ea – Victima – Stiu bine ce am de facut mereu ridici tonul cand vrei ceva.
El – Acuzator – Asta pentru nu faci niciodata un lucru inainte de a-ti spune eu.
Ea – Salvator – Masina le va spala in doua ore, timp in care putem sa vedem o comedie.
Emotiile negative, frustrarea, disconfortul fizic, nereusitele, lipsa de incredere in sine atrag adesa oamenii in acest triunghi, ca actori intr-o drama a vietii. Acuzele si dezvinovatirile, atacurile si ajutorul pe care il oferim doar pentru a ne simti importanti sunt parti esentiale ale episoadelor conflictuale pe care le traim adesea.
Cum spuneam, aceste sunt roluri, nu sunt neaparat ceea ce suntem noi in adancul fiintelor noastre. Nici n-am avea cum sa fim mereu toate cele trei ipostaze, suntem doar pe rand, temporar.
Jucam adesea rolul de victima atunci cand ne simtim neajutorati, cand am avea nevoie sa fim bagati in seama, pentru a cersi astfel afectiune, in ideea ca ea ar putea alina starea de incertitudine sau slabiciune pe care o avem in momentul acela. Din vocabularul victimei: ” Nu ma ajuta nimeni niciodata”, “Eu muncesc cel mai mult si nici nu-mi place”, “Nimeni nu ar fi suportat o persoana ca tine”, “Mie mereu mi se intampla asa”. Continue reading “Acuzator, victima sau salvator”
