Autoeducare

Astazi vreau sa contribui la acest site intr-o nota optimista, spre deosebire de ieri. Si, pentru ca mama mi-a imprumutat o carte despre alimentatia sanatoasa (Tablete de stil de viata), am zis sa profit de ocazie si sa spicuiesc cateva idei utile:

Alimentatia:
-Morcovii continu beta caroten, o substanta care pare sa ajute la prevenirea cancerului.
-Prin prelucrarea chimica si rafinarea alimentelor, acestea isi pierd mare parte din valoarea lor nutritiva, in timp ce o serie de aditivi chimici le cresc densitatea calorica.
-Carnea si produsele lactate ar trebui consumate mai rar, deoarece acestes, desi contin substante nutritive, sunt prea bogate in grasimi, colesterol si calorii, fiind complet lipsite de fibre alimentare. Mai mult, un asemenea apor caloric nu este justificat mai ales daca stilul de viata este unul sedentar (munca la birou, folosirea autovehiculelor pentru deplasare, lipsa exercitiului fizic, etc.)
-Cele mai periculoase alimente: -zaharul , alimentele rafinate, sarea, grasimea, proteinele, bauturile (excluzand apa) –includem bauturile carbogazoase, dulci, cafeaua, energizantele, -ele produc perturbari ale nivelului savin al zaharului, contribuind la cresterea greutatii corporale.
-Gustarile –ele tind sa ia locul mesei adecvate, aici includem covrigii, saratelele, sticksuri, gogosi –aceste gustari tulbura digestia si impovareaza stomacul, pe termen lung aceste gustari pot contribui la indigestii, balonari, arsuri, probleme gasro intestinale.
-In locul acestor gustari nocive, putem alege fructele, salate, iar in locul bauturilor carbogazoase, freshurile de portocale, mai ales ca au cam acelasi pret (facute in casa).
-Oamenii ar trebui sa inteleaga ca o alimentatie variata, bazata pe alimente de origine vegetala, poate furniza organismului necesarul de nutrienti, fibre, proteine, vitamine pentru o buna sanatate.
-Consumul de vegetale are avantajul ca putem manca o cantitate mai mare de alimente fara sa ne mai facem griji pentru punerea in greutate. Asta daca alegem sa ocolim prajelile si alte combinatii nocive.
-Obezitatea contribuie la aparitia bolilor de inima, a litiazei biliare, diabetului zaharat, hipertensiune, cancer etc.

Pentru prevenirea osteoporozei: -Faceti exercitii fizice regulate
-Evitati jefuitorii de calciu: tigarile, cafeaua, alcoolul, bauturile acidulate, carnea rosie si alba
-Nu consumati mai mult de 50-60 de proteine pe zi. Includeti in alimentatia voastra o varitate cat mai mare de alimente vegetale, bogate in fibre.
-Se recomanda consumarea a 500 mg de calciu pe zi.

Secretul controlului greutatii corporale: -Cresterea calitaii si cantitatii alimentelor consumate, scaderea numarului de calorii.
-Cresterea vitezei de ardere a caloriilor prin integrarea exercitiului fizic.
-Practicarea exercitiului fizic si a unei alimentatii corecte ca stil de viata.
-Folositi foarte rar produsele de origine animala, cum ar fi carnea, ouale, inghetata si branza. Au foarte putine fibre si sunt incarcate cu grasimi.
-Adoptarea unui asemenea tip de alimentatie, combinat cu mersul zilnic pe jos, in pas vioi, va va ajuta sa pierdeti in greutate intre 0,5 si 1 kg pe saptamana. O data cu pierderea kilogramelor digestia se va imbunatati, va veti simti mai bine si va veti bucura mai mult de viata.
-Ajuta sa identificati capcanele alimentatiei, sa stabiliti daca aceste nevoi alimentare nu cumva sunt nevoi psihice, de a inlocui o altfel de lipsa. Fiti perseverenti in identificarea acestor nevoi. Daca singuri nu reusiti sa scapati de aceste dependente, apelati cu incredere la homeopatie sau acupunctura, ambele capabile sa va ajute din acest punct de vedere. Citeste mai mult

De curand, din pacate, o persoana apropiata a pierdut pe cineva drag. Imi pare rau ca trebuie sa trecem prin aceste incercari in viata, din punctul meu de vedere sa pierzi pe cineva este cel mai greu lucru. Sa pierzi pe cineva nu este la fel pentru fiecare, pentru ca fiecare om vede viata dintr-un punct diferit de vedere. E ca si cum am avea niste ochelari de soare, si, normal, lentilele difera in functie de cum ne-am ales fiecare ochelarii. Pentru unii viata este vazuta din punctul de vedere al familiei –asa ca orice alegere si decizie ar lua este facuta prin prisma asta, altii sunt motivati de cariera, si pierderea cea mai mare ar fi pierderea pozitiei sociale-acesta este motivul pentru care multi se sinucid atunci cand pierd o functie inalta sau o cariera (au fost destule cazuri in media) –este clar in acest caz ca viata lor s-a terminat o data cu cariera, din moment ce nici familia nu a fost un motiv sa-i faca sa continue viata in ciuda pierderilor materiale suferite. Mai sunt oameni care vad viata prin prisma egoului, a placerilor, a emotiilor, de aceea vedem oameni obezi care continua sa manance la Mc Donalds, si betivi care abia se mai taraie pe strada. In fine, este clar, suntem diferiti si vedem viata diferit. Daca v-ati intrebat vreodata de ce alti oameni trec peste o pierdere mai usor, este din cauza ca valorile acelei persoane sunt altele decat ale voastre. Asa ca este clar, unii oameni pot fi puternic tulburati atunci cand trec printr-o asemenea pierdere. De ce? Pentru ca sensibilitatea este alta, pentru ca atasarea a fost mai mare, pentru ca apropierea a fost profunda, pentru ca intreaga lor viata a fost filtrata prin emotiile date de a apartine unei familii, de a fi protejat de ea, de a o proteja. Familia este pentru unele persoane nucleul vietii, iar atunci cand ea se destrama, poate parea ca intreaga lor viata se destrama, isi pierde sensul. A fost si cazul meu. Vazand viata prin prisma familiei, ne mai avand-o, a fost un soc. Si s-a intamplat la 14 ani, atunci cand esti tare confuz in legatura cu ce se intampla in jurul tau, nu intelegi mai nimic, si crezi ca totul e din vina ta, si nici nu are cine sa-ti explice ca nu este asa. La mine era vorba de un divort la vremea aia, dar totusi parea ca o revolutie, ca un razboi de amploare –emotiile pot fi exagerate cand esti copil –totul ia dimensiuni hiperbolice. Si totusi am supravietuit. Cum? Am reprimat acele emotii, lucru ce s-a manifestat in sanatatea fizica, emotionala…Numai in momentul in care m-am echilibrat emotional am reusit sa trec peste toate acele suferinte. Si asta s-a intamplat dupa inca o alta pierdere, de data asta si mai mare, pierderea tatalui. Pentru cineva care crede ca parintii lui sunt precum Dumnezeu… Inainte de aceasta pierdere nu mai plansesem de cativa ani, iar dupa ce s-a intamplat am recuperat, plangand in fiecare zi timp de muuult timp. Si plansul a ajutat. Pentru ca primul lucru care se intampla este ca tu vrei sa acoperi emotiile acelea de teama de a nu parea prea slab, sau pentru a nu-ti afecta si mai mult viata. Dar exprimarea suferintei ajuta. Asa cum ajuta si sa vorbesti cu cineva despre asta, pentru a te elibera, pentru a te asculta. Atunci cand vorbesti din inima, poti spune niste cuvinte care nici nu-ti dai seama ca au iesit din gura ta. Asa cum vedem in filme ca se intampla la psiholog, omul incepe spunand, ca este fericit, are o viata perfecta, este multumit de serviciu, de partener, iar 20 de minute mai tarziu, lasa toate mastile la o parte si incepe sa spuna adevaratele probleme. Exact problemele alea trebuie scoase la suprafata si constientizate. Altfel toata aceasta suferinta, daca o ignoram, va naste alte probleme –fie emotionale fie, mai rau, fizice. Am mai vorbit despre etapele pierderii cuiva drag (aici), si promisesem atunci ca voi reveni sa vorbesc mai mult despre asta. Este un subiect delicat, si dupa cum am mai spus, oamenii vad viata in mod diferit, asa ca sunt oameni mai sensibili si mai intuitivi care ma pot intelege, si, mai ales oameni care vad viata prin ochii ratiunii, si vor ridica din spranceana. Totusi pentru 10% cei care pot intelege, voi continua sa vorbesc putin despre asta. Atunci cand cineva drag pleaca dintre noi, lucrurile pot fi putin mai usoare daca suntem deschisi sa acceptam ca sfarsitul poate insemna un nou inceput. Citeste mai mult

Vindecarea cu ajutorul rugaciunii este rezultatul conlucrarii armonioase , sincronizate si inteligente dintre mentalul constient si subconstient. Este foarte important ca scopul rugaciunii, precum si fenomenele care se petrec atunci, sa fie cunoscute cu precizie. Prin asta veti dobandi incredere in acest procedeu simplu, dar extrem de eficient, care poate fi numit terapie prin rugaciune sau tratament mental.

- Pentru inceput alegeti o imagine mentala>, o idee sau un plan care doriti sa devina realitate.

- Va veti constientiza apoi capacitatea de a comunica subconstientului acea imagine sau idee, inaginandu-va ca ea s-a concretizat deja. Daca veti mentine cu perseverenta aceasta atitudine mentala, rugaciunea va fi ascultata.

Deci, terapia cu rugaciune presupune o actiune mentala bine definita, cu un scop clar, bine precizat, adica exact punctele subliniate anterior.

Sa presupunem ca v-ati decis sa vindecati o anumita afectiune folosind terapia prin rugaciune. Stiti acum ca problema sau boala cu care va confruntati are drept cauza gandurile negre pline in indoiala, ()care sunt bine fixate in subconstient, si de asemenea, daca va veti elibera mintea de aceste ganduri, afectiunea va disparea instantaneu. In consecinta, va veti orienta catre puterea infinita a subconstientului si veti urmari sa deveniti pe deplin constienti de faptul ca acesta va poate vindeca de orice boala. Meditand asupra acestui aspect, observati cum indoiala se risipeste treptat si modul de a gandi se transforma treptat. Cand veti fi vindecat nu uitati sa multumiti divinului si apoi sa nu va mai ganditi la boala pe care ati avut-o.

Cand va rugati cautati sa nu va ganditi la conditiile de moment care se opun realizarii scopului propus si nicio clipa sa nu va ganditi ca vindecarea s-ar putea sa nu se produca. Citeste mai mult

In cautarea fericirii nu este doar numele unui film, nu este doar cel mai celebru citat din Declaratia de Independenta a Statelor Unite (Viata, libertate si cautarea fericirii – Life, Liberty and the pursuit of Happiness) este si ceea ce ne caracterizeaza in cele mai adanci straturi ale noastre. Cateodata alegem natural lucrurile si actiunile care ne fac fericiti, alteori alegem sa luptam, sa ne motivam pentru a ajunge la acele lucruri pe care le presupunem aducatoare de fericire. De ce ar fi atat de greu totusi sa atingem fericirea? De ce avem nevoie de carti si lecturi motivationale si de autoeducare pentru a ajunge in punctul in care ne putem bucura de ea? Am abstractizat noi fericirea atat de mult in cat pare un concept romantic si care este pentru oamenii care au prea mult timp sa se gandeasca la ea?

Psihologul american de origine maghiara Mihaly Csikszentmihalyi, renumit pe plan international pentru introducerea conceptului de flux (flow) si a unei intregi teorii bazata pe el, pare sa fi gasit o solutie practica, nu pur filosofica, pentru rezolvarea problemei fericirii: motivare, atentie, concentrare, ordonarea gandurilor, folosirea tuturor aptitudinilor disponibile, nu numai atunci cand ne distram, ci si atunci cand muncim – astfel se ajunge la o stare de flux, de armonie interioara, cand timpul si problemele curente par a se volatiliza, pentru a lasa loc unui imbietor sentiment de transcendenta. Sentiment la care se ajunge prin autoeducare, prin mentinerea sub control a experientei traite. “A-ti controla experienta interioara inseamna a deveni capabil sa alegi calitatea oricarui eveniment pe care il traiesti. Daca asta nu e fericirea, atunci este ceva care ii seamana.”

El a mai descoperit ceva: “fericirea nu este ceva care apare pe neasteptate, nu este rezultatul norocului sau al sansei intamplatoare, nu se poate cumpara si nu se comanda. Nu depinde de evenimente externe, ci mai degraba de felul in care sunt interpretate. Fericirea este o stare care se pregateste, se cultiva si se apara de catre fiecare individ in parte. Cei care invata sa-si controleze experienta interioara (un bun mijloc de produrere si mentinere a fericirii) vor fi in stare sa-si influenteze calitatea vietii si vor reusi sa se apropie din ce in ce mai mult de ceea ce insemna sa fii fericit.” Citeste mai mult

In cartea despre Psihologia muncii si a sanatatii, editia in limba engleza (International Handbook of Work and Health Psychology) aflam despre viata la maturitate, cu bune si rele, si mai ales sfaturi despre cum ar trebui sa ne adaptam la modificarile aparute cu varsta.

Undeva dupa 35 de ani, fie ca vrem sau nu poate aparea o criza, o stare de confuzie in care ne evaluam realizarile, sau absenta lor, lucru care ne poate deprima. In acest caz cel mai indicat este un dialog cu sine in care sa ne intrebam ce ne dorim de fapt, unde ne dorim sa ajungem. Poate ajuta crearea unui jurmal, sau o evaluare personala a trecutului, cu lucrurile care au mers rau si trebuie indreptate. Sa nu ne mire faptul ca putem foarte usor experimenta sentimente de vina, regret, conflicte interioare, dar ele sunt parte din viata, si ne pot ajuta sa ne indreptam spre ceea ce ne dorim cu adevarat.

O alta problema care trebuie acceptata este inevitabilitatea mortii –aceasta poate activa anxietatea –si este o problema foarte delicata. Totusi sentimentele care insotesc aceasta acceptare sunt extrem de benefice, si persoana in cauza va ajunge sa-si dea seama de valoarea nepretuita a vietii. Doar atunci putem sa ne bucuram cu adevarat de fiecare moment, stiind ce scurta e viata, si numai atunci facem alegeri mult mai intelepte. Acceptand faptul ca oricum vom muri, micile griji si probleme ni se vor parea nesemnificative. Oamenii care au trecut prin experiente in apropierea mortii au o alta persectiva asupra vietii, dar si asupra mortii, frica disparand aproape de tot.

In tinerete, manati de dorinta de accensiune sociala, vom fi tentati sa acceptam slujbe stresante care ne pun sanatatea in risc, dupa 35 de ani, o anumita intelepciune iese la iveala, punand in balanta avantajele si dezavantajele unui astfel de job. In cazul in care esti nemultumit de jobul tau, primul lucru care trebuie sa-l realizezi este faptul ca trebuie mai intai sa-ti accepti alegerile facute, sa accepti trecutul asa cum este el.

O data cu trecerea anilor, inveti sa te cunosti mai bine, sa-ti cunosti slabiciunile si talentele si sa te folosesti de acest lucru in mod istet. O data cu maturitatea vine si intelepciunea, si acesta este un avantaj major. Maturitatea te ajuta sa vezi lucrurile in perspectiva, iti confera o “imagine din avion” aupra lucrurilor. Cu ea vine si capacitatea de a repara, preveni , inlocui pierderi de structura, si de a construi o realitate noua si mai flexibila.

Elementele intelepciunii:

-detasarea –implica o pace si serenitate bazate pe o integrare mai buna in “aici si acum” –deci o acceptare a prezentului.

-intoarcerea la sine-capacitate mai mare de a medita concentra, lucru ce poate fi folosita la o mai buna atutudine orientata spre realizarea unui obiectiv anume.

-identificarea si dezvoltarea temelor personale-aflarea motivatiilor personale-ce isi doresc, ce ii motiveaza si ce ii deprima.

-integrarea imbunatatita a diverselor informatii-s-a demonstrat ca pe masura ce imbatraneste lumea are tendinta de a identifica si de a defini problemele mai usor, si mai putin de a solutiona aceste probleme. Citeste mai mult

Cateva idei despre stres desprinse din cartea: “The Handbook of Work and Health Psychology”

-Stresul la munca inseamna primirea unor sarcini sau asteptari ale angajatorului ce depasesc puterile adaptive ale resurselor angajatului
-Stresul la munca afecteaza presiunea sangelui, creste acidul uric, creste colesterolul si riscul de boli de inima
-Majoritatea studiilor ce privesc stresul la munca asociaza stresul cu sanatatea mentala, boala fizica, mortalitatea.
Efectele stresului asupra comportamentului:
In lipsa unui sprijin social, a incurajarii si a satisfactiilor la servici, angajatii vor inlocui aceste lipsuri prin fumat, cafeina, etc.
-Cafeina amplifica efectele psihologice si fiziologice ale stresului.
-Fumatul cauzeaza stres, nu il reduce.
-Performanta fumatorilor va fi mai redusa si daca fumeaza, si daca le interzici sa fumeze. Ei trebuie practic sa invinga aceasta dependenta pentru a ajunge la un echilibru interior.
-Intr-adear exista o eliberare nervoasa in timpul fumatului, dar este de scurta durata, urmata de o crestere a stresului in timpul dintre tigari.
-Munca stresanta poate avea efecte majore asupra calitatii somnului, putand determina chiar si absenta sa.
-Un alt efect asupra angajatilor poate fi absenteismul – absentele repetate de la servici cauzate de dorinta angajatului de a evita situatiile neplacute-stresul, etc. Citeste mai mult

Prietenul nostru mai vechi, Joe Vitale (“Curs despre trezire”), primeste o intrebare cheie: “Joe, eu ma lupt de mult timp cu personalitatea mea, care pare sa aiba multe de recuperat. Nu pare sa fie niciodata in pas cu sufletul meu, si este un lucru descurajant. Cum imi pot gasi pacea in mijlocul acestei discrepante?”

Si iata si raspunsul:

“ Da, este o intrebare importanta. In primul rand, trebuie sa accepti locul in care te afli. Daca te zbati, inrautatesti situatia. Rezistenta o va face sa persiste. Pe cat posibil, trebuie sa te concentrezi asupra momentului, asupra ideii de a fi aici si acum, asupra a ceea ce numesti tu suflet. Personalitatea ta, , eul tau, nu va ajunge niciodata din urma sufletul tau. Nici nu trebuie sa o faca. Ea trebuie de fapt sa se afle in slujba partii divine din tine, pe care o numesti suflet.
Trage aer adanc in piept si capituleaza in fata acestei idei. Mediteaza asupra faptului ca tu nu esti eul tau, corpul tau, emotiile tale. In realitate, esti sufletul, martorul din spatele tuturor acestor lucruri. Respira gandindu-te la toate acestea si accepta ideeea ca Divinitatea iti vorbeste in sinea personalitatii tale si ca ar tebui sa urmezi pur si simplu ce iti spune Divinitatea.

Cand incerci sa te ghidezi din perspectiva eului, provoci multa frustrare, si asta simti acum. Eu as renunta. Renunta complet. Priveste in interiorul tau si urmeaza Divinitatea. Ea te conduce acasa, adica la trezire. Citeste mai mult

Mesajul urmator este cu dedicatie, se stie el, si este un pasaj din cartea Lisei Bourbeau, “Asculta-ti corpul, prietenul tau cel mai bun de pe Pamant”. Ceea ce sustine si demonstreaza ea in carte este legatura care exista intre suferintele fizice si tumultul interior: tot ceea ce traim este interpretat si etichetat de mintea noastra prin ganduri care se reflecta fizic prin emotii. Ele pot crea confort si adesea si disconfort, putand ajunge a fi in final boli, mai grave sau mai putin grave. Totul este, in final, sponsorizat de ganduri.

“Majoritatea oamenilor isi explica boala ca pe un ghinion, ca pe o nedreptate, insa fiecare boala, fiecare accident sunt provocate de tine insuti. “Cine vrea sa se imbolnaveasca?” ai sa intrebi. Facem acest lucru inconstient. Boala este un semnal dat de corpul tau. Supraconstiinta ta, partea divina iti trimite un mesaj, deoarece unele dintre actiunile tale, dintre gandurile si vorbele tale sunt contra legii iubirii si responsabilitatii (suntem responsabili de actiunile noastre, toate fiind supuse legii cauzei si efectului). Nu serveste la nimic sa ai resentimente fata de natura sau fata de cine alegi tu, este mai important sa primesti mesajul si sa multumesti corpului ca ti l-a trimis: este semn ca ceva nu este in acord cu planul tau de viata, adica evolutia interioara”.

Si un exemplu care exemplifica la modul concret teoria: este noapte, vecinul tau vine la tine pentru a te anunta ca ai uitat farurile la masina aprinse. Daca refuzi sa raspunzi, vecinul va incerca sa-ti atraga atentia. Va insista sa sune, nu pentru a te deranja, ci mai degraba pentru ca tine la tine si vrea sa te ajute. Daca, dupa mai multe avertismente, tu te incapatanezi sa nu faci nimic, a doua zi dimineata vei gasi bateria la masina golita.

Supraconstiinta ta actioneaza la fel. Daca pierzi primul mesaj sau nu il intelegi, iti va trimite un altul, apoi un altul, pana cand iti va trimite ceva suficient de puternic pentru a te scutura si a provoca o reactie din partea ta: un cancer sau o criza cardiaca. Si daca, din nou, refuzi sa actionezi, vei muri, la fel ca si bateria de la masina!

Fiecare afectiune sau boala este un mesaj in sine. Dar raul nu este doar fizic. Trebuie sa vezi dincolo de lumea fizica. Gravitatea unei boli se dovedeste a fi la fel de mare precum mesajul ei. Cand o boala persista, este foarte important sa vezi ce mesaj vrea sa iti transmita. Daca devine foarte puternica, inseamna ca si-a intarit forta de mult timp.
Adesea problemele sufletului de manifesta fizic prin afectiuni la care este evidenta logica conexiunii: o persoana care se simte nesustinuta, careia ii lipseste sprijinul in viata va fi avertizata de aceasta problema psihologica de durerile de spate. Coloana este cea care sustine corpul, cel convins ca nu este sustinut va avea afectini ale acesteia.” Fara indoiala esti o persoana care este in stare sa ia toata raspunderea celorlalti in spatele lui si care se simte responsabila pentru fericirea sau nefericirea lor. Insa aceasta responsabilitate este atat de grea incat vei avea nevoie de un sprijin suplimentar. Exact ceea ce tu nu obtii. Superconstiinta ta iti trimite urmatorul mesaj: “nu mai crede ca esti responsabil de fericirea sau de nefericirea celorlalti. Daca vrei sa ajuti pe cineva, fa asta, dar de bunavoie, din dragoste si nu pentru ca te simti obligat sa faci asta. Tru esti singurul care iti sustii decizia”. Daca faptul de a-ti lua responsabilitati te ajuta sa te realizezi, vei fi apt de acest lucru, fie ca este vorba de profesie, fie de alte domenii ale vietii tale. In acest caz, nu ai nevoie de niciun sprijin. Daca nu ai putea face acest lucru, nu ti-ai propune niciodata asa ceva. Citeste mai mult

Postez acest articol (preluat) despre unul dintre remediile homeopatiei, in speranta ca unii oameni se vor regasi in aceste trasaturi descrise mai jos, recunoscand semenele aducatoare de cancer. Multi au auzit de homeopatie, putini au incercat-o, era si cazul meu nu demult, dar impinsa de nevoia de a incerca cat mai multe remedii la una din problemele mele de sanatate, am incercat-o si o recomand tuturor. Homeopatia ajuta, si o face in mod natural, holistic, fara efecte adverse, aduce la suprafata emotii suprimate si solutii care se gasesc in noi, dar care altfel nu ar fi iesit la suprafata, in absenta remediilor homeopatice, cum este si carcinosinum -descris mai jos. Mergand la o doctora homeopata buna, mi-a spus ca si psihoterapia este eficienta, dar mai lenta decat homeopatia, acum fiecare cu parerea sa, dar pe cont propriu am incercat remediile prescrise, si din experienta pot spune ca intr-o luna jumate mi-au iesit la suprafata cam toate problemele emotionale care ma macinau, si nu mai vorbesc despre eliberarea pe care o simti dupa. Iar mai departe va las sa cititi despre unul dintre aceste remedii ce indica o personaitate pre-canceroasa, ale carui trasaturi pot declansa semnale de alarma in multi dintre noi, mai ales atunci cand trebuie sa mai spunem si “NU”:

“Carcinosinum

- un remediu homeopat al vremurilor moderne -

Carcinosinum este un remediu preparat din tesut tumoral canceros (mai precis din cancer de sân) si care a fost experiementat si folosit foarte mult în ultimii ani pentru preventia cancerului (eventual si tratamentul acestuia) la tipul constitutional corespunzator (pe care îl numim “personalitate pre-canceroasa”).
Este folosit în dilutii mari, 200CH sau mai mari (adica 200 dilutii succesive de 1 la 100), adica nu mai exista nici o molecula din tesutul initial de preparare, dar se pare ca exista o informatie în remediu care îl face foarte util în propriile lui indicatii.
Principalele indicatii sunt:
- emotii supresate
- supresie si adaptare
- simt al datoriei exagerat, sacrificiu de sine

Personalitatea pre-canceroasa

Este bine sa faci pe plac celorlalti, dar sunt momente când acest comportament te poate epuiza. Este bine sa fii agreabil, dar este bine si sa stii când sa spui NU. Sa spui NU, cu respect de sine. Probabil ca de multe ori ati spus DA, atunci când de fapt ati fi vrut sa spuneti NU. Fiecare dintre noi a încercat sa îndeplineasca dorinta altei persoane, pentru ca nu vroia sa-i raneasca sentimentele sau sa creeze discutii ori sa apara ca fiind rau. Când aveti nevoie sa spuneti NU, dar nu o faceti, sunt multe stari emotionale care va afecteaza. De regula, resimtiti o forma de mânie, sau dezgust sau enervare si cele mai multe dintre aceste emotii sunt directionate catre voi însiva. Sa fii agreabil si cooperant si prietenos este bine, atâta timp cât te poti mentine într-o stare de stabilitate emotionala. Daca spui prea multe DA-uri pierzi teren pe partea de bine personal. De prea multe ori oamenii cauta un tratament preferential având o atitudine ca „li se cuvine”. Fara sa ia în seama nevoile pe care le aveti, oamenii se centreaza pe propriile lor dorinte si nevoi. Când spuneti DA prea mult, îi încurajati pe acesti oameni sa continue aceasta preocupare de sine excesiva. Oamenii care aleg sa nu spuna NU încearca sa evite disconfortul care urmeaza dupa ce refuzi pe cineva. Când devine evident ca aveti prioritati sau preferinte diferite de ale celorlalti, este posibil sa apara o tensiune sau un mic conflict. Conflictul nu este de dorit sau distractiv, dar este inevitabil. Multi oameni maturi stiu ca acest conflict, precum si rezultatele sale nu sunt chiar atât de ucigatoare pentru o relatie, de multe ori chiar poate îmbunatati cooperarea partilor implicate, care devin mai atente la deosebirile inevitabile dintre oameni. Este bine sa-i servesti pe ceilalti. Bunatatea si amabilitatea sunt trasaturi nobile. Pentru cresterea unei relatii este esentiala cooperarea între oameni. Dar daca le permiteti oamenilor care nu gândesc dincolo de ei însisi sa va foloseasca, va dauneaza si voua si acelor oameni. Când spuneti NU la timpul potrivit, îi faceti pe ceilalti sa va respecte propria demnitate.

Parintii joaca un rol important în aparitia tipologiei Carcinosinum.

Sunt doua tipuri de modele comportamentale parentale excesive:

1) unul sau ambii parinti sunt excesivi de anxiosi, îsi doboara copilul cu supra-protectie si nu îl lasa sa-si dezvolte apararea naturala în fata pericolelor de orice fel. Acesta include domeniul medical (îi fac 1000 de vaccinuri, la orice simptom cât de mic alearga la medic si încep cele mai puternice tratamente), dar si în alte domenii ale vietii (nu-l lasa sa se joace cu animale, cu alti copii, sa mearga pe bicicleta sau sa alerge prin parc). Copii se îmbolnavesc la cel mai mic contact cu un agent patogen sau se îmbolnavesc la cel mai mic conflict emotional.

2) sau sunt parinti care cer foarte mult de la copii lor (si le dau mult prea mult sprijin). Pe plan intelectual, copii sunt fortati sa-si asume mai multe responsabilitati decât ar trebui, camerele lor trebuie sa fie perfect în ordine. Cel mai dezastruos este faptul ca parintii interactioneaza în contactele cu altii copii si stabilesc cu cine se poate întâlni si cu cine nu. Orice agresivitate sanatoasa este împiedicata din fasa (un copil are dreptul sa fie furios!!), copilului i se cere un comportament matur, non-violent (care nu se gaseste nici macar la multi adulti). Uneori acesti copii sunt încurajati sa se pârasca, sa fie turnatori. Sunt copii de care parintii sunt mândrii, care se poarta cum trebuie, sunt usor de crescut, ordonati (neobisnuit pentru un copil), prudenti, sociabili, care îsi îngrijesc totdeauna animalele, copii foarte pozitivi, care nu se revolta împotriva lumii adultilor ci functioneaza la perfectie în ea.

Ce profit are un om atunci când câstiga lumea, dar îsi pierde sufletul? Oare corpul manifesta sub forma cancerului ceva pe care persoana nu îndrazneste sa exprime? Boala corpului pare a fi încercarea sufletului de a se salva. Cineva care se îmbolnaveste de cancer nu si-a trait propria viata, ci pe a altcuiva si a pierdut speranta de a-si mai trai propria viata. Dorinta de a-si trai viata se muta în interiorul corpului, în umbra corpului, într-o conglomerare de celule aflate sub o presiune imensa, care creste, se dezvolta si pe care profesionistii o numesc tumora. Tumora este energie vitala netraita, pentru ca a o trai înseamna ca persoana ar fi fost rea (asa, toata „rautatea” interioara a persoanei se transfera acestei tumori, care devine „rea”). Celulele canceroase reprezinta mai adevarat individualitatea persoanei, decât restul fiintei sale care, din motive inteligente si inteligibile, si-a tradat propriul suflet. Un pacient cu cancer trebuie sa înteleaga faptul ca pentru propria sa vindecare, nu trebuie sa se concentreze numai pe supravietuirea fizica ci pe adevarata substanta a vietii, a sufletului sau, pe armonia interioara care sta la baza potentialei sale sanatati. Trebuie sa devina sensibil la propriile nevoi individuale, la prioritatile si placerile sale, trebuie sa înceapa sa le respecte, sa-si exprime aceste nevoi, chiar daca judecata colectiva îi spune ca este rau daca face asa. Celulele canceroase reprezinta adevaratul „eu” din persoana, atunci când restul organismului si-a tradat sufletul. Celulele canceroase sunt ultima rezistenta a organismului în efortul de a-si exprima sufletul, de a da un sens vietii. De ce sa avem prejudecati împotriva celulelor canceroase, ca sunt primitive, nediferentiate si rapid reproductive? Ele se poarta la fel ca fiintele umane, care sunt neglijate si care au învatat sa atraga atentia într-un mod nesabuit. Le lipseste simtul de consideratie si simtul proportiilor, împing în toate directiile pentru a-si mari spatiul vital, traiesc într-un fel de izolare si lipsa de relationare cu ceilalti o viata fara nici un fel de substanta (gânditi-va la miile de adolescenti rebeli si revoltati!). De aceea este foarte usor sa li se puna eticheta de „rau” si sa încerci sa-i eradichezi (la fel cum celulele canceroase sunt eradicate cu forta). Cea mai profunda nevoie a sufletului este cea de exprimare de sine, în ciuda tuturor dorintelor contrarii, a insistentei pe auto-disciplina sau a nevoi de a fi aprobat, într-o forma a existentei care nu este adevaratul „eu”. Un om îsi tradeaza sufletul pentru ca este mai putin dureros si înfricosator sa o faca decât sa-si stabileasca si manifeste propriile convingeri, cu riscul de a-i ofensa pe cei de a caror protectie si iubire depinde.

Principalele indicatii pentru Carcinosinum sunt:

sensibilitate – persoane foarte sensibile, sentimentale, romantice, carora le plac luminile blânde, lumânarile, muzica si împrejurarile romantice
perfectionism – persoane pentru care lucrurile nu sunt suficient de bune; acest lucru are de-a face frecvent cu educatia lor, de regula foarte severa. La Carcinosinum vom gasi deseori un istoric de parinti dominatori, care cer foarte multe de la copii, de parteneri dominatori, sau de prea multa responsabilitate de la o vârsta frageda (copii carora le moare un parinte si-i preiau rolul).
persoane cu un control de sine foarte puternic, persoane care stiu sa tina secrete si lucruri importante nespuse, persoane închise în sine, care îsi întorc agresivitatea catre interior si sufera de alergii, insomnie si uneori, cancer.
încearca sa fie perfecti, sunt foarte iertatori cu ceilalti oameni, dar nu si cu ei însisi. Oamenii care au nevoie de Carcinosinum sunt tipicari, perfectionisti, mai ales la munca, cu tot ceea ce fac ei, din cauza nesigurantei interioare si a dorintei de a fi perfecti. Sunt tipicari, pentru ca nu vor sa fie criticati. Se simt criticati pentru orice nimic, de aceea au nevoia de a fi perfecti. Dar cu propriile haine sau acasa pot fi mai neglijenti (daca nu este nimeni sa-i observe si sa-i critice).
empatici, anxietate pentru alte persoane, foarte afectivi – sunt foarte sensibili nu numai la suferintele oamenilor din jur, ci si la suferintele animalelor si ale planetei în întregime. Pot sa fie atât de deschisi si empatici, pâna la nivel de clarviziune si intuitie. Din aceasta cauza, devin extrem de anxiosi pentru cei din jur si apar serie de frici si scenarii imaginare terifiante.
sensibili la critica, admonestare, pot sa plânga foarte usor daca sunt certati. Sensibilitatea la admonestare apare la 70% dintre copii, care nu suporta ca cineva sa-i certe sau sa tipe la ei. Copii se simt facuti bucati sufleteste. La adulti, apare o induratie compensatorie si o apararea care se simte sub forma iritabilitatii la cea mai mica ofensa, intolerantei la contrazicere si a unei aversiuni la consolare.
anticipare, afectiuni anticipative (mereu se teme ca se va întâmpla ceva rau sau se teme de ce va urma).
iubeste dansul, adora sa danseze.
iubeste animalele, sa le îngrijeasca si sa le vada.
dorinta de calatorie.
simt al datoriei exagerat, are sentimente de vinovatie prea puternice (îsi reproseaza prea multe); senzatie ca este un martir, un tap ispasitor; se sacrifica pe sine pentru ceilalti
încapatânare, se agraveaza la contrazicere, copii înapoiati, cu probleme, cu retard mental
este vesel în timpul unei furtuni (o eliberare cathartica de energie)
copii agitati, nelinistiti, cu tendinta de a distruge lucruri, cu izbucniri destructive. Neascultare, refuz al controlului parental; ticuri – îsi manânca unghiile. Refuzul acceptarii autoritatii.
încetosare, senzatie de plutire – lipsa de interes, aversiune fata de conversatie, fac un efort pentru a gândi, iritabili din cauza ca uita amanunte si le este foarte greu sa se concentreze.
ticuri – bizare, stranii – de la batut darabana cu degetele, pâna la clipit din ochi, grimase si altele.
indicat în istoric familial de cancer, diabet, tuberculoza sau istoric personal de control parental excesiv în copilarie, frici sau stari de nefericire prelungite (copil care se simte neglijat, disperat, neiubit sau nedorit de parinti).

Personalitatea precanceroasa – apare mai frecvent la cei care nu stiu sa spuna NU, nici în copilarie, nici mai târziu, sau care aleg sa nu spuna NU – de teama, din dorinta de a le face pe plac celorlalti sau din alte considerente. Lucrul cel mai important pentru o fiinta umana este sa se simta confortabil cu circumstantele în care traieste, pe care sa le organizeze în concordanta cu propriile nevoi sufletesti. Adica sa-si traiasca adevarul interior.”

Sursa material: http://www.homeopatie-soescu.ro/articolsapta2.html

In fiecare zi primesc cel putin 3 mailuri forwardate pline de informatii, unele mai interesante decat altele, iar astazi, acesta este cel mai interesant mail, al carui continut il postez aici. Este despre alimente sanatoase pentru fiecare organ al corpului.

Pentru inima

1. varza – contine fier si potasiu, necesare inimii si circulatiei sanguine
2. broccoli – prin continutul de calciu, fier si caroten, previne atacurile de cord si ateroscleroza
3. ridichea – apara impotriva atacurilor de inima
4. portocala – are putine calorii, contine vitamina C si scade valoarea colesterolului din sange
5. morcovul – acidul folic si bioflavonoidele continute de morcovi protejeaza inima
6. pestele – acizii Omega 3 apara sistemul vascular de inflamatii si calcifieri
7. ceapa – imbunatateste activitatea inimii si circulatia si scade presiunea sangelui
8. usturoiul – alicina pe care o contine previne accidentele vasculare cerebrale
9. leurda (usturoi salbatic) – curata sangele de toxine
10. sparanghelul – curata cordul si vasele mari de sange
11. uleiul de masline – energizeaza cordul si reduce colesterolul
12. cicoarea – scade colesterolul si tensiunea arteriala si curata sangele cu ajutorul unor minerale specifice
13. somonul – este o sursa de acizi grasi Omega 3 care reusesc sa scada din nivelul trigliceridelor din sange
14. dovleacul – are efect benefic in cazul hipertensiunii arteriale si in bolile de inima
15. cartoful – protejeaza impotriva accidentelor cerebro-vasculare si ofera o mare cantitate de vitamina C sistemului vascular
16. paprika – protejeaza vasele de sange si inima
17. rosia – normalizeaza tensiunea arteriala, fiind diuretice eficiente
18. maslinele – reduc colesterolul nociv si tensiunea arteriala
19. marul – contine peste 300 de substante esentiale pentru protectia sistemului vascular
20. fasolea neagra – o singura cana de fasole furnizeaza intre 120 si 320 de miligrame de magneziu, prevenind astfel tulburarile de ritm cardiac
21. coacazele – sunt excelente pentru circulatia sangelui, avand o concentratie mare de minerale si vitaminele B, C, D si E
22. zmeura – intareste sistemul imunitar, actionand ca o aspirina naturala
23. murele – sunt considerate fructe cardioactive, ajutand la functionarea optima a cordului
24. socul – imbunatateste circulatia sanguina
25. piersica – contine vitamine si oligoelemente ce protejeaza inima
26. ciresele – improspateaza resursele de potasiu, calciu, magneziu, fier, fosfor si siliciu
27. rubarba – scade tensiunea arteriala si fortifica inima
28. grapefruit-ul – previne obstructiile vasculare si tromboza datorita unei enzime speciale
29. ciuperca Shitake – reduce colesterolul
30. prunele – previn tromboza
31. curmalele – reduc tensiunea arteriala si protejeaza impotriva aterosclerozei fiindca sunt bogate in fier, calciu si potasiu
32. afinele – pigmentul lor albastru ajuta vasele sanguine sa devina mai elastice
33. ovazul – este benefic in bolile cardiovasculare
34. porumbul – contine vitaminele D si K
35. ardeiul iute – previne cresterea nivelului de zahar din sange ce poate duce la formarea de colesterol pe vasele inimii Citeste mai mult

Capcanele mentale (Mental Traps) este o carte din categoria dezvoltare personala, scrisa de Andre Kukla, psiholog canadian, iar mai departe sunt informatiile de baza extrase din aceasta carte. Cei ce au citit Puterea prezentului de Eckhart Tolle sunt familiari cu aceasta teorie, sau mai bine zis mod de viata. Spre deosebire de lucrarea lui Tolle, cartea de fata aduce lamuriri mai aprofundate, din punctul de vedere al unui psiholog, ceea ce ii poate face pe sceptici sa ia in considerare acest curent sustinator al momentului prezent. Ideea de la care porneste aceasta carte este faptul ca fiecare lucru se intampla la timpul lui –in momentul prezent. Fiecarui lucru ii este necesar alocarea unui moment propriu in care ne concentram numai asupra lui. De exemplu atunci cand luam cina, lucrul asupra unor rapoarte de la servici, sau cititul ziarului ne va impiedica sa facem lucrurile ca lumea. Adica nici digestia nu va avea loc asa cum trebuie, si nici lucrul nu va fi la inaltimea asteptarilor noastre. De ce facem lucrurile necoresponzatoare la momentul inoportun? Din cauza capcanelor mentale.

Si totusi, daca aceste capcane ne sunt atat de daunatoare, de ce continuam sa le repetam in mintea noastra? Din cauza ca sunt automate, mintea noastra produce ganduri, dintre care majoritatea sunt inconstiente, si chiar si atunci cand suntem constienti de ele, de multe ori este greu sa le oprim. Chiar daca suntem constienti de cat de daunatoare sunt ele, nu putem sa renuntam la ele din cauza puterii obisnuintei.

Pentru a scapa de aceste ganduri capcana trebuie mai intai sa ne invatam sa le detectam. Si mai este necesar sa fim constienti de faptul ca aceste ganduri nu ne sunt folositoare, ba chiar sunt dauntatoare. Trebuie sa fim avertizati ca in procesul de inlaturare a gandurilor nefolositoare ne vom lovi de conservatorism, acela pe care il avem si atunci cand nu ne induram sa aruncam din lucrurile vechi pe care nu le folosim, sau de atitudinea pe care o avem si atunci cand intram intr-un magazin si nu putem refuza sa acumulam lucruri nefoositoare, pe motivul ca erau la reducere.

Iata capcanele:

Persistenta

De multe ori suntem prinsi in situatii enervante, ca intr-un joc de Monopoly pe care suntem plictisiti sa-l jucam, si totusi decidem sa-l terminam doar ca sa scapam de el. Suntem determinati sa terminam o actiune, desi nu ne este benefica. Este la fel si in cazul showurilor tv pe care le urmarim desi nu ne plac. Si putem merge mai departe pana la job-ul care nu ne aduce satisfactii, si totusi continuam sa-l practicam uneori chiar si o viata intreaga. Si aceasta este o capcana mentala.

Amplificarea sau exagerarea

Aceasta este capcana de a munci mai mult decat este necesar, pentru a ne atinge scopul. Daca muncim prea putin nu reusim ce ne-am propus, dar, daca muncim prea mult ne vom consuma toate resursele. Exageram atunci cand repetam un discurs de prea multe ori pana cand acesta devine prea banal si lipsit de viata. Exageram si atunci cand muncim prea mult sa facem bani pe care nu avem timp sa-i cheltuim.

Fixatia/Obsesia

In aceasta situatie, suntem blocati, ne putand inainta fara o confirmare, o autorizatie, un telefon, sau pur si simplu un semn din partea cuiva. Dar, in loc sa ne ocupam de alte lucruri, suntem imobilizati pana cand putem continua munca la proiectul respectiv. Este pur si simplu un blocaj in care asteptam.Fixatia are o mare legatura cu ingrijorarea. Sa te ingrijorezi inseamna sa te gandesti degeaba la o situatie asupra careia nu ai controlul. Ingrijorarea o poti observa mai ales din afara,atunci cand nu esti tu cel care isi face griji. Dar atunci cand tu esti protagonistul ti se pare normal, ba chiar mai mult, ti se pare ca problemele se vor agrava daca nu esti constient de ele. Timpul prezent este undeva in spate, in décor iar noi asteptam adevaratul show sa inceapa. Intotdeauna este ceva care ne impiedica sa ne bucuram de prezent, absolvirea studiilor,cresterea copiilor, serviciul obositor, primirea mosteniri… Munca nu este vocatia noatra, decat in cazuri rare. Placerile doar temporare. Prieteniile de moment. Posibil nici sa nu stim ce asteptam. Nu stim ce vrem sa ne facem cand vom creste mari, si de fapt, nici nu crestem mari vreodata. Suntem siguri doar de faptul ca nu suntem inca cine ne dorim.
Dar vestea buna este ca suntem deja noi insine. “Un print nu este doar un viitor rege, o fetita nu este doar o viitoare doamna. Printi, copii, studenti, ucenici, autori nepublicati, artisti in devenire si juniori executivi sunt deja ceva conturat si complet.” Ironia este ca dupa ce obtii ce ti-ai dorit vei fi coplesit de nostalgia a vremurilor apuse. “Un actor ce se straduieste sa devina celebru ii dadu sotiei un pumn de boabe de struguri, dorindu-si ca ei sa fie perle. Peste ani, devenind celebru si de succes, ii dadu un sireag de perle, dorindu-si sa fi fost struguri.” exemplifica Andre Kukla.

Regretul

Cateodata mai si gresim, si este evident ca planurile noastre s-au spulberat. Totusi, nu se mai poate face nimic. Daca continuam sa ne mai gandim la acelasi lucru cadem in capcana regretului. Daca in fixatie munceam pana la epuizare pentru a atinge un scop in viitor, in reversie ne straduim pana la epuizare sa schimbam trecutul. Diferenta este ca obsesia scopului implinit trece, o data ce am realizat acel lucru, pe cand gandurile pentru schimbarea trecutului pot ramane o viata pentru a ne frustra.In cadrul acestei capcane intra sentimentele de vina si rusina pe care le experimentam atunci cand derulam intamplarile regretate din trecut. Mai rea decat vina in sine este frica de a ne simti vinovati, ceea ce duce la evitarea unei actiuni, pentru a evita vina. Acest sentiment de vina se regaseste mult in depresivi, acestia simt o vina fara sa o poata defini, se simt nemerituosi fara motiv. Iar toate aceste sentimente isi au originea in gandurile pe care le derulam in minte. Daca nu am mai gandi aceste lucruri, nu ne-am mai simti vinovati. Vina are loc atunci cand ne biciuim pe noi insine cu ganduri taioase.Ne purtam cu noi insine de parca am fi alta persoana a carei vointa o putem modela dupa voie. Comportamentul acesta poate fi asemanat cu urmatoare situatie: cineva incearca sa se lase de fumat, si pentru fiecare tigara fumata isi trage cate o palma peste fata. Pe scurt, vina ne face sa pierdem mai mult decat castigam.

Anticiparea

Daca in capcana fixatiei lucram prea mult, in cea a regretului lucram prea tarziu, in anticipare incepem prea devreme.Asa riscam sa muncim prea mult, si in van. Muncim prea mult daca aceeasi munca, facuta mai tarziu, poate avea rezultate mai bune. De ce anticiparea nu este buna? Sa luam ca exemplu un proverb grec: “Nu numi un om fericit pana nu moare.” Aprecierea fericirii cuiva este aparenta si temporara, pentru ca o situatie se poate schimba peste noapte. Judecata asupra vietii cuiva nu poate fi facuta niciodata. Dar noi tot anticipam. Iar anticiparea sub forma unor evaluari premature negative este cauza depresiei cronice. Duse la extrema aceste cazuri pot sfarsi tragic, iar sinuciderea este una dintre urmari. Sinucigasul anticipeaza viitorul si nu vede nimic care sa merite sa continue sa traiasca. Ceea ce nu ia el in considerare este faptul ca situatia se poate schimba. Pentru a putea sa anticipezi cum va fi viata ta sau a unui om trebuie sa poti sa privesti obiectiv, din alt punct de vedere, unul panoramic ce iti asigura un unghi mult mai bun, chiar dincolo de moarte. Sa-ti pui intrebari despre viata ca intreg este un lucru prematur, si ne referim aici mai ales la ingrijorare, de multe ori este prea devreme sa ne multumim doar cu un raspuns, din moment ce sunt milioane de posibilitati.
Anticiparea se asemana cu fixatia prin faptul ca ambele au legatura cu grija obsesiva asupra viitorului. Planurile care nu ne ajuta in prezent sunt anticipatorii. Prin definitie nu avem nevoie de ele inca. Avem falsa nevoie ca trebuie sa stim ce se va intampla. Fara sa stim ce ne este dat, ne simtim ca si cum orbecaim in intuneric. Dar cand suntem deja intr-o activitate care ne aduce o valoare, nu conteaza ce se va intampla. Lucrurile sunt bune asa cum sunt ele in prezent. Daca incercam permanent sa aflam ce se va intampla in viitor, nu putem sa ne concentram la activitatea curenta.

Rezistenta

Aceasta capcana mentala are o legatura stransa cu persistenta in ceea ce priveste continuarea lucrului sau a unei actiuni oarecare atunci cand ar fi cazul sa renuntam. In persistenta ar trebui sa renuntam pentru ca activitatea nu ne mai aduce nici o valoare, iar in rezistenta, activitatea prezenta nu isi pierde valoarea daca o reluam mai tarziu. Acesta poate fi cazul angajatilor care raman la birou peste program de dragul terminarii unui proeiect pe care ar putea sa-l termine in cateva zile -un caz de persistenta. In cazul cand continuam sa terminam un joc pe calculator desi trebuie sa ne ducem un parinte la spital -acesta este un caz de rezistenta. Aceste capcane mentale sunt cauzate de inertia mintii noastre. Atunci cand incepem ceva avem sentimentul ca trebuie sa terminam acel lucru.

Amanarea

Nu putem sa incepem dieta saptamana asta pentru ca avem de pregatit cina pentru invitati, nu ne putem lasa de fumat decat luni, si eventual sa fie si 1 ianuarie. Aceasta capcana mentala va cauta si va gasi obstacole pentru a amana ceea ce ne-am propus sa facem. Amanarea se apropie de rezistenta prin faptul ca ambele ne dam inapoi de la inceperea unei actiuni benefice.

Accelerarea
Infaptuirea unei actiuni intr-un ritm mai alert decat necesar. De exemplu repararea unui obiect casnic in graba, ceea ce duce la stricarea imediata a aparatului, din nou. De aici si expresia: “festina lente”-grabeste-te incet. Accelerarea poate deveni cronica atunci cand orice am face simtim ca trebuie sa ajungem altundeva. Pe o scara mai inalta, vedem fiecare perioada din viata noastra ca o pregatire pentru urmatorul moment. Se pare ca prezentul este ceva peste care trebuie trecut cat mai repede. Iar atunci intreaga noastra viata devine ceva virusat de care incercam sa scapam, ca de o gripa. Nu ne dam seama de consecintele acestei accelerari, dar este ca si un galop rapid catre moarte. Citeste mai mult

Din seria “primite pe mail” se afla si urmatoarea informatie, poate pentru unii nu este noua, dar nu strica sa ne reamintim despre forta gandirii pozitive. Poate ca multi dintre noi incercam sa renuntam la informatia primita pe calea televizorului, asa ca urmatoarele sunt binevenite:
“Efect placebo – efect nocebo

Este incredibil cât de mult poate fi influenţat subconştientul nostru de forţa sugestiei. Si intrucât mintea subconştientã este cea care controleazã corpul nostru şi intreaga viaţã, prin intermediul sugestiei putem avea parte de o mulţime de intâmplãri – unele plãcute, altele extrem de neplãcute.
Multã lume a auzit de efectul placebo. In cadrul unui experiment medical, ţi se dã un medicament despre care ţi se spune cã este foarte eficient – de pildã ca pansament gastric. Din 100 de voluntari pe care se testeazã medicamentul, aproximativ 50 constatã intr-adevãr cã au scãpat de durerea de stomac. Dar – surprizã ! Aşa-zisul medicament este de fapt o bobiţã de zahãr acoperitã de un inveliş albastru. El nu conţine nimic altceva decât zahãr. Si atunci, ce anume i-a vindecat pe cei 50 de voluntari?
Forţa sugestiei. Li s-a spus cã se vor face bine, au fost convinşi cã se vor face bine şi s-au fãcut bine. In fapt, subconştientul lor a fost convins de eficienţa medicamentului şi a dat organismului comenzile necesare pentru a se face bine.

Tot ceea ce mintea noastrã crede, poate realiza.
Mult mai puţini au auzit de efectul nocebo. In cadrul unui experiment similar, ţi se dã o pastilã despre care eşti avertizat cã iţi va face rãu – de pildã crampe stomacale. De data aceasta, numãrul celor ce se plâng de dureri la stomac este insã de 90! Evident era aceeaşi pastilã inofensivã de zahãr. Se constatã insã cã forţa sugestiei negative este mult mai mare decât a sugestiei pozitive.
Lucrul acesta trebuie sã ne dea de gândit. Citeste mai mult

Am primit prin mail urmatorul discurs al lui Steve Jobs. Pe mine m-a inspirat, si sunt sigura ca poate avea efecte pozitive in mintea oricarui cititor:

Aceasta este transcrierea textului citit de Steve Jobs, CEO al Apple Computer, la 12 iunie 2005, la ceremonia de absolvire a studentilor Universitatii Stanford:

“Sunt onorat sa fiu cu voi astazi, in ziua plecarii voastre de la una dintre cele mai bune universitati din lume. Eu n-am absolvit niciodata facultatea. Adevarul fie spus, acum e momentul in care m-am apropiat cel mai mult de o absolvire. Si vreau sa va spun astazi trei povesti din viata mea. Atat. Nu cuvinte mari. Doar trei povesti.

Prima poveste este despre unirea unor puncte.

Am renuntat la Facultatea Reed dupa doar 6 luni, dar am stat aproape de facultate pentru inca 18 luni inainte sa o parasesc definitiv. De ce am renuntat?

Totul a inceput inainte ca eu sa ma fi nascut. Mama mea biologica era tanara, absolventa necasatorita de liceu, asa ca s-a hotarat sa ma dea spre adoptie. Si a simtit foarte tare nevoia sa ma incredinteze unor absolventi de facultate, asa incat lucrurile pareau stabilite dinainte pentru mine sa fiu adoptat la nastere de un avocat si sotia lui. Numai ca atunci cand am aparut pe lume, ei s-au razgandit si au considerat ca-si doresc o fetita.

Asa ca parintii mei, care erau pe o lista de asteptare, au primit un telefon in mijlocul noptii prin care erau intrebati: “Avem un baietel care poate fi adoptat. Il doriti?”. Au spus “Bineinteles!”. Mama mea biologica a aflat mai tarziu ca mama adoptiva nu absolvise niciodata facultatea si ca tatal meu adoptiv nu absolvise liceul. Asa ca a refuzat sa semneze actele de adoptie. S-a razgandit doar cateva luni mai tarziu, cand parintii mei adoptivi i-au promis ca o sa ma trimita la facultate.

Si, 17 ani mai tarziu, chiar m-au trimis. Dar am ales in mod naiv o facultate care era aproape la fel de scumpa ca si Stanford si toate economiile parintilor mei s-au evaporat pe plata studiilor mele. Dupa 6 luni, n-am mai vazut valoare in acele studii. N-aveam nicio idee despre ce sa fac cu viata mea si nicio idee despre cum m-ar putea ajuta facultatea in viata. Si m-am vazut la facultate, cheltuind toti banii pe care parintii mei ii stransesera in toata viata lor. Asa ca m-am hotarat sa renunt si sa am incredere ca pana la urma toate lucrurile se vor dovedi a fi ok. Eram cam speriat la acea vreme, dar privind inapoi imi dau seama ca a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat in toata viata mea. Minutul in care am renuntat m-a ajutat sa nu mai merg la cursurile care nu ma interesau si sa merg la cele care mi se pareau utile.

N-a fost chiar totul romantic. N-aveam o camera in care sa dorm, asa ca dormeam pe podeaua camerelor prietenilor. Am returnat sticle de Cola pentru cei 5 centi pe care ii primeai inapoi pentru returnarea unei sticle. Si am mers in fiecare duminica seara cei 7 kilometri pana in partea cealalta a orasului, doar pentru a beneficia de o masa gratuita la Templul Hare Krishna. Mi-a placut la nebunie. Si toate lucrurile acelea care mi-au starnit curiozitatea si intuitia s-au dovedit a fi nepretuite in viitor. Sa va dau un exemplu.

Facultatea Reed avea la acea vreme cel mai bun curs de caligrafie din SUA. In tot campusul, orice poster, orice titlu si orice indicator erau superb caligrafiate. Pentru ca renuntasem si nu mai eram obligat sa merg la cursurile normale, am decis sa merg la cursul de caligrafie si sa invat cum sa scriu frumos. Am invatat despre tipurile de fonturi, despre varierea cantitatii de spatiu dintre mai multe combinatii de litere, despre ce face caligrafia sa fie o arta. Era frumos, demn de tinut minte, subtil artistic intr-un mod in care stiinta nu poate explica. Si am gasit acest lucru fascinant.

Bineinteles ca, la acea vreme, cursul in sine nu avea niciun fel de aplicatie practica in viata mea. Dar 10 ani mai tarziu, cand am dezvoltat primul Machintosh, mi-am amintit toate acele lucruri. Si le-am integrat in Mac. A fost primul computer care a folosit fonturi extraordinare. Daca n-as fi renuntat la celelalte cursuri si daca nu as fi avut astfel timp sa merg la cursul de caligrafie, Mac-ul n-ar fi avut niciodata mai multe tipuri de fonturi si un scris atat de bine proportionat. Si din moment ce Windows doar a copiat Mac-ul, e foarte probabil ca niciun fel de computer sa nu fi avut astfel de fonturi. Daca n-as fi renuntat, n-as fi facut niciodata cursul de caligrafie, poate computerele personale n-ar fi avut fonturi atat de frumoase ca acum. Bineinteles ca la acel moment, tanar fiind, era imposibil sa unesc punctele. Dar cativa ani mai tarziu, imaginea a fost cu mult mai clara.

Asa ca, nu poti uni punctele daca privesti in viitor. Poti sa le unesti doar daca te uiti inapoi in viata ta. Asa ca trebuie doar sa ai incredere ca punctele se vor uni cumva in viitor. Trebuie sa ai incredere in ceva – instinctul tau, destinul tau, viata ta, karma, orice altceva. Abordarea asta nu m-a lasat niciodata balta si a facut diferenta in toata viata mea.

A doua poveste este despre dragoste si pierderi.

Am fost norocos sa aflu ce imi place sa fac tanar fiind. Woz (Steve Wozniak) si cu mine am inceput povestea Apple in garajul parintilor mei cand aveam 20 de ani. Am muncit din greu si in 10 ani Apple a ajuns sa creasca de la un garaj in care munceam noi doi la o companie care valora 2 miliarde de dolari si avea 4.000 de angajati. Tocmai ne lansasem cea mai noua creatie (computerul Machintosh), iar eu tocmai implineam 30 de ani. Apoi am fost concediat. Cum poti fi concediat de la o companie pe care tu ai infiintat-o? Ei bine, pe masura ce Apple a crescut, am angajat pe cineva, despre care credeam ca are talentul sa conduca Apple alaturi de mine, iar pentru primul an lucrurile au mers bine. Apoi viziunile noastre despre viitor au inceput sa fi divergente, asa ca el a pus piciorul in prag. Si atunci cand a facut-o, Consiliul nostru Director a stat alaturi de el. Asa ca, la 30 de ani, am fost dat afara de la Apple. Si a fost o poveste publica. Singurul lucru care contase in toata viata mea de adult se dusese pe apa sambetei. Si eu eram devastat.

Cateva luni n-am stiut ce sa fac. Am aflat ca dezamagisem o intreaga generatie de antreprenori, ca scapasem bastonul de maresal tocmai atunci cand eram foarte aproape sa-l primesc. M-am intalnit cu David Packard si Bob Noycesi, am incercat sa ma scuz pentru ca o dadusem in bara atat de urat. Eram un esec public si toate gandurile mele imi spuneam sa fug din Vale ([n.r.] Sillicon Valley). Dar, incet-incet, a inceput sa ma cuprinda un nou gand. Inca imi placea ce fac. Si intamplarea de la Apple nu schimbase lucrurile foarte mult. Eram respins, dar eram inca indragostit. Asa ca am decis sa o iau de la capat.

N-am vazut atunci, dar s-a dovedit ca a fi concediat de la Apple a fost cel mai bun lucru care mi se putea intampla. Povara pe care o porti atunci cand ai succes a fost inlocuita cu usurarea pe care o simti cand o iei din nou de la capat, mai putin sigur de ce o sa ti se intample. M-am eliberat de stres si am avut astfel sansa sa intru intr-una dintre cele mai creative perioade din viata mea.

In timpul urmatorilor cinci ani, am pornit o companie numita NeXT, o alta companie numita Pixar si m-am indragostit de o femeie extraordinara, care a devenit sotia mea. Pixar a creat Toy Story si este astazi (in 2005) una dintre cele mai de succes intreprinderi de animatie din lume. Intr-o schimbare remarcabila a sortii, Apple a cumparat NeXT, eu m-am intors la Apple si tehnologia pe care o dezvoltasem la NeXT a stat la baza renasterii Apple. Iar Laurene si cu mine avem o familie frumoasa impreuna.

Sunt foarte sigur ca nimic din toate aceste lucruri nu s-ar fi intamplat, daca n-as fi fost concediat de la Apple. A fost un medicament greu de inghitit, dar cred ca pacientul avea nevoie de el. Uneori viata te loveste in cap cu o caramida. Nu-ti pierde increderea. Sunt convins ca singurul lucru care m-a ajutat sa-mi pastrez directia a fost faptul ca imi placea ce fac. Trebuie sa gasesti lucrurile care-ti plac. Si asta e valabil atat pentru munca ta, cat si pentru partenerul tau de viata. Munca ta o sa-ti umple o parte insemnata din viata si singurul mod in care vei fi cu adevarat satisfacut este sa crezi ca faci o munca extraordinara. Si singurul mod in care poti face o munca extraordinara este sa-ti placa ce faci. Daca n-ai reusit inca, continua cautarea. Nu te multumi cu putin. Asa cum e si cu partenerul de viata, vei sti atunci cand l-ai intalnit. Si, la fel ca in orice alta relatie extraordinara, lucrurile vor merge din ce in ce mai bine pe masura ce trec anii. Asa ca nu te opri din cautare. Nu te multumi cu putin.

A treia poveste este despre moarte.

Cand aveam 17 ani, am citit un text care spunea ceva de genul: “Daca traiesti fiecare zi ca si cum ar fi ultima din viata ta, la un moment dat vei avea dreptate”. Citatul m-a impresionat si de atunci, pentru cei 33 de ani care au trecut, m-am uitat in oglinda in fiecare dimineata si m-am intrebat: “Daca astazi ar fi ultima zi din viata mea, as vrea sa fac ce fac astazi?”. Si atunci cand raspunsul a fost “Nu” pentru mai multe zile la rand, am stiut ca trebuie sa schimb ceva.

Ideea ca in curand o sa mor a fost cea care m-a ajutat sa fac cele mai importante alegeri in viata. Pentru ca aproape orice – toate asteptarile noastre, tot orgoliul, toate fricile referitoare la esec – toate aceste lucruri palesc in fata mortii, lasand afara singurul lucru care este cu adevarat important. Ideea ca o sa mori este cel mai bun mod in care poti evita capcana fricii ca ai ceva de pierdut. Esti deja dezbracat. Si nu exista niciun motiv pentru care sa nu-ti urmezi inima. Citeste mai mult

Robin Sharma a scris despre acea tranzactie auto, bine si foarte bine primita prin toate tarile care cunosc marca Ferrari, insa intelepciunea lui poate merge foarte adanc, iar adevarurile lui sunt foarte frumos exprimate si intr-o alta carte, “Ghidul implinirii” (The Greatness Guide). Dupa ce calugarul si-a vandut Ferrari-ul, dupa lungi momente de introspectie si inspiratie, iata ce a mai spus:
” Asa cum iti traiesti zilele, tot asa iti fauresti viata. Nu-ti irosi zilele, pentru ca nu exista nicio zi fara importanta”.

“Un proverb spune: “A sti sa citesti, dar a nu citi, este aproape acelasi lucru cu a fi analfabet”. Gasiti-va timp pentru a citi in fiecare zi. Citirea unei carti de un autor pe care il admiri face ca o parte din stralucirea lui sa te cuprinda si pe tine”.
“Adevaratul risc in viata consta intr-o viata fara riscuri. Nu poti castiga daca nici macar nu intri in joc”.

“Faceti-va timp sa va ganditi. In fiecare zi trebuie sa va faceti timp pentru a sta si a va gandi. Puteti lua timp de la alte activitati. Peter Drucker, cel mai proeminent expert in management spunea: “nimic nu este mai inutil sa faci bine ceea ce nu ar trebui sa faci”.

“Alegeti modele in viata, modele pozitive. Daca iti spui “Am 65 de ani si ma apropii de sfarsitul vietii” este cel mai pagubos lucru, dar daca iti spui “la 60 de ani vreau sa fiu ca Mick Jagger” este extraordinar deoarece iti ofera noi posibilitati si o noua perspectiva in viata”.

“Prea multi oameni se tem sa mai fie ei insisi. Asadar renunta la visele lor, la felul lor de a fi pentru a imita multimea din dorinta de a fi acceptati. Fiti unici, fiti voi insiva. Urmati-va visurile si distrati-va in acelasi timp, pentru ca viata nu este facuta sa fie un chin, ci o sarbatoare”.

“Ascultati de doua ori mai mult decat vorbiti. A asculta pe cineva cu atentie este unul dintre cele mai bune moduri de a arata respect si de a construi o relatie. Oamenii nu mai au timp, rabdare sa asculte. Ascultati cu interes real ce au ceilalti de spus si veti vedea doua lucruri: veti intelege corect ce au de comunicat si in plus veti castiga aprecierea, respectul, prietenia si chiar dragostea lor”.

“De cate ori spuneti “da” unui lucru fara importanta, spuneti de fapt “nu” unui lucru important”.

“Ridicati-va mereu stacheta mai sus. Perfectionati-va continuu. Refuzati mediocritatea. Retineti ca toti marii lideri sau vizionari au fost la inceput ridiculizati”.

“Fiti entuziasti. Nimeni nu se inconjoara de morocanosi, carcotasi, pesimisti”.

“Unii spun ca a fi bun este un semn de slabiciune. Total gresit. Este cea mai mare dovada de putere morala. Este usor sa fii nervos, sa tipi, sa acuzi, sa dai vina pe altii, sa fii violent. Este insa inaltator sa dai dovada de opusul acestora”.

“Iti trebuie curaj si putere pentru a te purta frumos chiar si in conditi grele sau in situatii limita. Maica Teresa, Gandhi, Martin Luther King, Nelson Mandela sunt astfel de oameni”.

“Vorbiti ca un superstar. Cuvintele pe care le folositi va definesc si va influenteaza viata. Alegeti-le asadar cu grija si constructiv”.

“Placerea vine din lucruri exterioare. Fericirea din interior. Placerea este minunata, numai ca nu dureaza. Ea vine prin intermediul celor cinci simturi, de la o masa excelenta, de la un parfum bun sau de la o masina noua si frumoasa. Nu e nimic rau in astea, numai ca sunt trecatoare”.

“Fericirea vine insa din interior, de la starea de spirit si poate fi controlata. Va puteti controla starea de spirit, o puteti imbunatati. Cei care o fac devin fericiti si mari personalitati. Exista fericire fara placere si placere fara fericire. Alegeti sa fiti fericiti!” Citeste mai mult

Povestile din trecut, lipsa de iertare, remuscarile sunt toate o povara pe care o purtam in spate, povara care ne impiedica sa ne bucuram de prezent. Cum te simti atunci cand esti total implicat in ceea ce faci acum comparativ cu atunci cand lucrezi, insa mintea este la ce a mers gresit ieri, acum o luna sau acum 2 ani?
Daca ne este greu sa recunoastem ca adesea lasam intamplari din trecut sa ne schimbe starea de spirit, ca am ramas atarnati de situatia aceea in care am fost umiliti de sef, cand ni s-a refuzat un favor, atunci cunoastem cu totii cate un prieten care care mereu aduce vorba despre cum nimic nu-i iese pentru ca are ghinion asa cum a avut si ieri si acum doua saptamani, si incepe iar si iar sa rememoreze intamplarile si starea lui proasta se transmite acum si tie… Daca iti suna cunoscut, daca recunosti si in tine aceeasi schema mentala, ai putea sa te opresti si sa te analizezi pentru o secunda. Atat iti ia sa decizi daca regretele si frustrarile tarzii isi mai au rostul, daca gandurile care hoinaresc in trecut iti aduc o stare de spirit buna.
Oricand simti capcana trecutului, cand povestile lui iti umplu mintea si sufletul si simti ca te sufoca, fa un pas. Alege sa parcurgi drumul spre tine insuti pe o alta ruta, a dezvoltarii personale, alege sa fii tu cel de acum si nu umbra trecutului.

1. Fii prezent! Unde este corpul, acolo sa fie si mintea. Traiesti acum, asta inseamna ca gandurile tale, mintea ta iti sunt de folos daca sunt cu tine acum si aici. Vei fi mult mai eficient cu mintea si gandurile la tine. Lasa trecutul la statutul sau, de fost moment actual. Pastreaza insa invatamanitele lui, dar fii mereu pregatit de update, asta pentru ca lucrurile se schimba, tu te schimbi si ce era valabil ieri e posibil sa fie doar partial valabil azi.

2. Accepta! Ceea ce s-a intamplat a fost cel mai bun lucru pe care l-ai considerat in momentul respectiv. Oricum s-ar fi petrecut lucrurile, frustrarea sau rusinea iti fac doar rau. Este doar alegerea ta sa iti schimbi centrul atentiei din locul dureros din trecut catre ceea ce este in prezent, singurul asupra caruia putem interveni. Accepta ca ai gresit, accepta ca acum ai fi actionat altfel, accepta ca acum ai fi tacut in loc sa fi vorbit, ca in acel moment trecut. Acum stii mai mult, acum crezi ca ai gresit, atunci ai actionat cum ai crezut ca este mai bine.

3. Iarta! Cand cineva a gresit fata de tine este adesea dificil sa ierti. Sunt situatii in care greselile lor sunt imense, intentionate si au ranit adanc. De fapt, daca verifici, inca mai sangerezi. Poti oare sa ierti? Din categoria tips & tricks: incepe cu a te ierta pe tine. Odata ce iti ierti propriile greseli, stangacii, decizii pripite sau actiuni impulsive faci un mare pas. Iertarea este virtutea celor curajosi. Iertarea nu schimba si nu sterge faptele, insa elibereaza omul care are intelepciunea de a o face. Daca te ierti pe tine, iti este mai usor sa ii ierti si pe ceilalti.
Citeste mai mult