carti – Page 2 – Autoeducare

Omul in cautarea sensului vietii

Posted on November 1, 2012 by AutoEducare

Dr. Victor Frankl a fost profesor de neurologie si psihiatrie la Universitatea din Viena, iar cartea sa “Omul in cautarea sensului vietii” a ajuns in lista “celor mai influente 10 carti ale Americii”.

Psihiatru, dar si scriitor, Victor Frankl isi intreaba pacientii care sufera de o multime de necazuri mai mici sau mai mari “Care este motivul pentru care nu te sinucizi?”. Raspunsul ii dadea informatii folositoare in demersul sau terapeutic: pe unii ii tinea dragostea pentru copii, pe altul un talent care asteapta sa fie folosit, pe altul il tin doar niste amintiri.

Metoda folosita de el este logoterapia sau analiza existentiala. Aparand in acelasi context geografic, era imposibil ca munca sa sa nu fie comparata cu a lui Freud. Freud considera ca radacina nevrozelor este in cauze conflictuale inconstiente. Frankl distinge mai multe tipuri de nevroze, unele cauzate de lipsa sensului si responsabilitatii in viata. Freud accentueaza frustrarea din viata sexuala, Frankl frustrarea “vointei de sens”.

Autorul a redactat cartea in 9 zile si a hotarat initial sa o publice anonim, insa a cedat in ultima clipa, la insistentele prietenilor. A scris mai multe carti in viata sa, dar aceasta, pe care nu a avut nicio clipa intentia sa il faca celebru, a avut cel mai mare succes. Iata ce are de spus despre aceasta: “Nu tintiti spre succes, caci cu cat mai mult il doriti si cu cat faceti din el un scop, cu atat mai mult il veti rata. Caci succesul, asemenea fericirii, nu poate fi urmarit; el trebuie sa urmeze, si chiar numai asa se si intampla, ca un efect secundar neintentionat, din acea dedicatie a omului fata de o cauza mai mare decat el insusi, sau ca un produs secundar al daruirii de sine catre o alta persoana. Fericirea trebue sa vina de la sine- si aceasta este valabil si pentru succes: trebuie sa il lasi sa se produca tocmai nepurtandu-i de grija. (Vreau sa ascultati ce anume va porunceste constiinta sa faceti si sa duceti la bun sfarsit lucrul acela, pe cat de bine va sta in putinta. Atunci cand veti apuca ziua cand veti vedea ca, pe termen lung- repet: pe termen lung!- succesul va va urma tocmai pentru ca ati uitat sa va ganditi la el.”

Cartea este istoria privita dinauntru a unui lagar de concentrare, povestita de unul carea trait Holocaustul si i-a supravietuit. De aceea, titlul ei initial era “Experientele unui psiholog in lagarul de concentrare”. In lagar are ocazia sa traiasca cele mai groaznice, dar si interesante experiente, interesante daca le priveste retrospectiv. A ajuns sa probeze vorbele lui Dostoievski, ca “omul este o fiinta care se poate obisnui cu orice”.
“In ciuda primitivitati fizice si sufletesti silite din lagar, era posibil totusi ca viata spirituala sa se adanceasca. Oamenii mai sensibili, care fusesera obisnuiti cu o viata intelectuala bogata probabil ca au suferit mult (adesea aveau si o constitutie fizica mai slaba), dar pagubele produse asupra fiintei lor launtrice au fost mai mici. Acestia erau in stare sa se retraga din ambianta teribila din jurul lor, intr-o viata launtrica plina de bogatie, o viata a libertatii spirituale. Numai astfel se poate explica aparentul paradox ca unii detinuti avand o constitutie mai putin robusta pareau adeseori ca fac fata mai bine vietii de lagar decat cei mai robusti.”

“Dragostea-i ultimul si cel mai inalt tel la care omul poate sa aspire. Atunci am inteles sensul celei mai mari taine pe care poezia, gandirea si credinta umana trebuie sa ne-o impartaseasca: izbavirea omului este prin dragoste si in dragoste. Am inteles ca omul caruia nu i-a mai ramas nimic in lumea asta, poate totusi sa cunoasca fericirea, chiar daca si numai pentru o clipa, contempland persoana iubita.”
Continue reading “Omul in cautarea sensului vietii” →

Mintea noului nascut

Posted on October 14, 2012 by AutoEducare

Bebelusii nenascuti, ca si cei abia nascuti fac dovada de a avea constienta si inteligenta. Simt bucurie, dar si durere. Au memorie si capacitate de a invata. Surprinzator?

“Istoria omului in cele noua luni dinaintea nasterii ar fi, probabil mult mai interesanta si ar contine evenimente de o intensitate mai mare decat in primele saizeci de zile si chiar decat in primii zece ani care ii urmeaza” – Samuel Taylor Coleridge. Asa incepe “Mintea noului nascut” de David Chamberlaine.
In ultimiii 25 de ani s-au facut numeroase cercetari, s-au condus studii, iar aceasta carte aduna datele, le prezinta intr-un limbaj prietenos si pe intelesul celor care vor sa afla daca zambetele, strigatele si grimasele nou- nascutilor au totusi vreo semnificatie. Pentru ca bebelusii stiu mai mult decat se presupune ca stiu:
-de la cateva minute dupa nastere recunosc chipul mamei dintr-o galerie foto;
-recunosc sexul altor bebelusi, chiar imbracati atipic, daca sunt in miscare.

Mituri despre bebelusi:
1. Nu simt (mamele au fost consolate la operatii ca bebelusii nu simt nimic, in timp ce pe ei ii deranjeaza lumina puternica, suprafetele tari)
2. Creiere foarte sarace– gresit. Desi are doar un sfert din greutatea pe care o va avea la maturitate, el este capabil de gandire, memorie, intentie.
3. Bebelusii nu pot gandi. Cum ar putea, fiind atat de putin echipat? Dovezi? Nou-nascutii asculta cu atentie cand li se citesc povesti, si se opresc cand ele sunt citite invers (fara sens). Bebelusii viseaza, priviti-le miscarile corporale si expresiile faciale cand dorm- cum ar putea visa, daca nu ar gandi?
4. Nu au simtul sinelui. Au fost considerati egocentristi (de catre Jean Piaget) pentru ca nu au legaturi cu mediul si sunt total preocupati de ei insisi. Ei ascuta cuvintele adultilor, urmaresc schimbarile mimicii fetelor adultilor si pot mima si ei surpriza, bucuria.
5. Bebelusii nu au nevoie de mamele lor– acest mit justifica separarea lor in saloane dupa nastere. Mamele stiu in adancul sufletului ceea ce oamenii de stiinta au descoperit atat de tarziu. Plansul unui bebelus elibereaza laptele matern, singurul lapte perfect pentru copii de pe pamant. Ei au nevoie sa auda vocea mamei, le invata ciclurile de somn, le recunosc mirosurile.

Memoria nasterii:
“Am descoperit memoria nasterii pe parcursul muncii mele ca psiholog, explorand originea problemelor cu ajutorul hipnozei. Pacientii mei aveau amintiri legate de nastere despre care eu nu aveam habar ca ar exista. Ceea ce mi-au impartasit a declansat o aventura de 13 ani bazata pe studiu si cercetare avand ca rezultat final aceasta carte…Pacientii au cntinuat sa-mi poveseasca in detaliu ce li s-a intamplat la nastere, inclusiv ideile pe care le aveau cand erau bebelusi…Pana in 1980 am descperit o metoda de a arata ca amintirile erau de incredere: in hipnoza, am comparat amintirile copiilor cu cele ale mamelor.

– in secolul XX nasterea a fost mutata de acasa la spital: a devenit un eveniment medical ceea ce inainte era un eveniment familial. Astfel, calitatea psihologica nasterii a avut de suferit.
– Malnutritia afecteaza creierul- alimentatia sanatoasa in timpul sarcinii ofera un dar vital bebelusilor: un creier dezvoltat pe deplin.
– Bebelusii sunt foarte alerti mental: mai degraba ar asculta ceva decat ar manca. Asta in timp ce foamea era considerata instinct primar. Este triumful curiozitatii asupra foamei.
– “femeilor din lumea “civilizata” le parea rau de cele aflate in tari “primitive” care trebuiau sa-si duca pretutindeni micutul cu ele intr-un sal. Insa acei bebelusi erau norocosi. Cercetarile recente arata acum avantajele unui contact prelungit, nu redus, cu nou-nascutii.”

Bebelusii intervievati ca adulti in stare de hipnoza, au multe de spus in privinta nasterii din ziua de astazi.
“Doctorul ma tine acum si eu ma uit la mama mea. Ma bucur sa o vad si ea se bucura sa ma vada… este draguta. Este transpirata toata si ciufulita, insa pare tanara buna. Se simte bine, zambeste. “Asta e fetita mea”. Simt ca mama mereu imi spune ca sunt cuminte. Este fericita cu mine, multumita de mine. Doctorul vorbeste, da ordine oamenilor, spunandu-le sa taie asta, sa ia aia…are o voce frumoasa, este un doctor dragut, un om mai in varsta. Este destul de delicat.”

Experienta nasterii pentru copil
Nu fiecare nastere este o experienta buna. Sunt situatii in care personalul medical, chiar parintii manifesta insensibilitate, nefiind constienti de vulnerabilitatea si inteligenta copiilor.Aceste momente neplacute, remarci la adresa felului in care arata bebelusul pot lasa cicatrici emotionale. Continue reading “Mintea noului nascut” →

Drumul catre tine insuti si mai …departe

Posted on August 15, 2012 by AutoEducare

M. Scott Peck este un psihiatru american cunoscut mai ales pentru volumul “Drumul catre tine insuti” (The road less known), in care vorbeste despre cum putem deveni impliniti din punct de vedere uman si social. Mai jos am extras cateva fragmente din “Drumul catre tine si mai departe”, o continuare, intr-un fel, a cartii ce l-a consacrat. Cartea incepe cu ideea ca “viata este complexa” si nu exista raspunsuri usoare, dar pentru aflarea lor este nevoie de o gandire buna:

Gandirea simplista
Desi oamenii sunt diferiti, majoritatea inclina sa creada ca instinctiv stie cum sa gandeasca si sa comunice. In realitate, nu le fac pe niciuna bine pentru ca sunt fie prea multumiti de ei insisi pentru a-si examina parerile despre gandire, fie prea preocupati de ei insisi, pentru a investi timp si energie in asa ceva. …”
“In timpul anilor de practica psihiatrica, si in general, din experienta si observatiile mele, am devenit bun cunoscator al greselilor care apar cand nu gandesti bine. Una din ele este, desigur, lipsa totala a gandirii. Alta este recurgerea la presupuneri in gandire, prin folosirea logicii unilaterale, a stereotipurilor si a etichetarii.”…

Gandirea proprie vs. Gandirea turmei
“Cand ne refuzam autonomia, nu e de mirare ca devenim confuzi si nu ne simtim bine, dar cand folosim formule simpliste, bazate pe ceea ce este “normal” sau la moda- nu obtinem altceva decat haos inauntrul si in afara noastra. Avem obligatia sa cerem socoteala gandirii noastre simpliste in legatura cu ce ar trebui sa insemne “normal”: avem obligatia sa ne folosim gandirea critica.”

Etichetare, generalizare, inselare
“Etichetarea oamenilor si lucrurilor are intotdeauna dezavantaje: diminueaza si degradeaza adevarul. Presupunerea ca un om frumos este mai inteligent decat un om cu dizabilitati fizice este doar o supozitie, nu un adevar. Aceste presupuneri ne fac sa traim superficial. Uitam sa ne punem la indoiala concluziile pe care le tragem atat de des. ”

Forma gandurilor determina forma vietii noastre
“Se spune, pe buna dreptate, ca esti ceea ce gandesti. Esti lucrurile la care te gandesti cel mai mult. Esti lucrurile la care nu te gandesti. Asadar, cele bune, cele rele si tot ce se afla intre acestea la care ne gandim sau nu, spun multe despre cine suntem. Cand gandim simplist, ne pregatim sa asteptam solutii simple, raspunsuri evidente si rezultate clare chiar si in situatii complexe. Trebuie sa ne obisnuim cu faptul ca multe situatii- cum ar fi cu cine sa te casatoresti, ce cariera sa alegi, cand sa cumperi o casa- sunt o loterie. Trebuie sa invatam sa traim in acea zona aflata “undeva la mijloc”, care apartine nesigurantei.”

Acceptarea nesigurantei, incertitudinii = curaj
“Reflectand asupra gandurilor si sentimentelor noastre, ceea ce conteaza cel mai mult este sa vrem sa ne luptam cu ideea ca nu le stim pe toate. Aceasta inseamna nu numai sa fii introspectiv, ci si sa traiesti in indoiala. Cred ca, de multe ori, indoiala este inceputul intelepciunii.”

In viata, ca in filme – nu trage pana nu intrebi
Efortul pe care il presupune gandirea adevarata cade adesea pe locul doi si oamenii sfarsesc prin a se invarti in cerc, in loc sa faca fata eficient diverselor probleme. Nu s-ar gandi sa plece intr-o calatorie cu masina fara sa se uite pe o harta si sa decida pe ce drum merg. Dar in calatoria psihosociala si spirituala a vietii rareori se opresc sa se gandeasca de ce se duc acolo unde se duc, unde vor de fapt sa ajunga sau cum sa planifice mai bine calatoria. In aceasta abordare simplista trecem adesea cu vederea diferite aspecte ale vietii, carora nu le acordam nicio atentie pana nu explodeaza intr-o criza. Sau dispretuim idei noi, care ne-ar putea inlesni dezvoltarea personala, doar pentru ca nu se incadreza in sistemul nostru general de notiuni preconcepute si concepte personale. Cheltuim enorm de mult timp doar reactionand. ” Continue reading “Drumul catre tine insuti si mai …departe” →

Plexul solar sau creierul abdominal

Posted on July 2, 2012 by AutoEducare

Am gasit de curand aceasta carte, in format electronic, descoperita pe rafturile unei biblioteci de Google, scanata si oferita mai departe celor care vor sa iasa din modul automat al vietii si sa aleaga modul constient de a trai. “Plexul Solar sau creierul abdominal” este scrisa de Theron Dumont, pseudonim al lui William Walker Atkinson, publicist american interesat de invataturile orientale, hinduism, yoga. W. W. Atkinson a profesat si ca avocat, de aceea a ales sa publice sub diferite pseudonime diverse carti de dezvoltare personala.
“Plexul Solar sau creierul abdominal” este o carte de autoeducare, de cunoastere si dezvoltare personala, informatiile cuprinse in ea fiind atat de natura fiziologica, medicala cat si de natura esoterica, urmand trendul actual in care stiinta ajunge mai tarziu, mult mai tarziu, sa verifice adevarul invataturilor stravechi.

In mod popular, se stie ca omul are un creier, insa adevarul (mai nou sau mai vechi) este ca omul are 4 creiere, fiecare ocupand locuri diferite si functii diferite.
1. Cerebrum (neocortex) – potiunea frontala superioara a creierului, format din 2 parti simetrice- coordoneaza, printre altele, miscarea volitiva
2. Cerebellum – in spate, in cutia craniana, are si el 2 emisfere
3. Medulla Oblongata, la baza coloanei vertebrale, aproximativ cu aceeasi consistenta ca si maduva spinarii
4. Plexul Solar – situat in abdomen, in partea superioara, in spatele stomacului, in punctul in care coastele incep sa se separe. El este o retea de nervi din componenta Sistemului Simpatic. Este alcatuit dintr-o substanta cenusie, asemanatoare cu cea a celorlalte creiere. Primeste si distribuie impulsuri nervoase catre organele abdominale si furnizeaza celor mai importante organe ale corpului energie vitala. Are rolul esential in asa numita “viata vegetativa”, furnizand energie pentru nutritie, asimilare, crestere.
Numele de “solar” este dat datorita pozitiei cenrtale, pentru ca filamentele nervoase se formeaza radial catre toate organele corpului si pentru ca este recunoscut ca puterea centrala, “forta vietii”. Aceste informatii sunt strict fiziologice, din cartea de anatomie, insa stiinta straveche, inteleptii vremurilor de demult, de inceput, au atribuit si functii mai subtile acestui Plex Solar.

Ceea ce fiziologii nu recunosc inca, dar inteleptii stravechi stiau deja este ca Plexul Solar este sediul naturii emotionale a omului. Cu alte cuvinte, acea parte care in mod popular era atribuita inimii in privinta emotiilor, de fapt este Plexul Solar, centrul Sistemului nostru Simpatic.

Faptul ca exista o legatura intre starile emotionale si organismul fizic este stiut de toata lumea. Stim ca frica, teama, suspansul sunt insotite de un sentiment de gol in stomac. Inima bate mai tare atunci cand suntem incantati, maniosi sau indragostiti. In ultimii ani s-a demonstrat stiintific ca starile emotionale au impact asupra organelor, asupra starii de sanatate a organismului, in general.
Pe de alta parte se stie ca nicio emotie nu este experimentata complet pana cand starea ei fizica nu este manifestata (nu putem simti manie daca inima nu bate mai tare). Emotiile pur si simplu nu pot fi caracterizate, descrise, observate daca nu ar implica schimbarile fiziologice care au loc in corp. Aceasta afirmatie poate fi verificata de acele cazuri patologice in care in situatia de anestezie/paralizie totala, nu exista emotii. De asemenea, emotiile pot fi provocate prin mijloace pur fizice: anumite droguri, medicamente sau consumul de alcool.
Deci, modificarile fiziologice din organe sunt corelate cu sentimentele pe care le simtim, si invers, nu ar fi posibil sa avem sentimente fara acele modificari – modificari guvernate de Sistemul Nervos Simpatic, acesta fiind localizat in Plexul solar.
Ceea ce am demonstrat mai sus este ca Plexul Solar (prin Sistemul Nervos Simpatic) este sediul emotiilor, locul de unde ele pornesc si sunt nascute. Stiinta demonstreaza astfel, indirect, ceea ce maestrii spirituali orientali stiau de mii de ani: plexul solar, creierul abdominal , centrul vietii, al energiei vitale, este locul de unde se nasc senzatiile emotionale.
Asta inseamna ca daca vrem sa reglam, controlam sau sa directionam emotiile, stim de unde sa pornim.
Cu totii am invatat, pe pielea noastra (si ea un organ), pe parcursul vietii cum sa ne controlam unele emotii, cu altele inca mai incercam sa ne obisnuin, sa le acceptam. Bunul parcurs al vietii noastre, insa, depinde de felul in care ne manifestam aceste emotii si cum reusim sa le canalizam pentru fericirea, succesul nostru. Intr-un fel isi controleaza emotiile un pilot de Formula 1 si altfel un actor. Deci, control, nu refulare, negare.

Controlul se face in mod direct, de la creier la creier. Adica de la mintea constienta la mintea abdominala (Plex Solar), de la creierul ganditor la creierul emotional.
Tot ceea ce se petrece in corpul nostru, la nivel organic, celular, sunt procese coordonate de o minte care functioneaza inconstient, instinctiv (la fel se intampla in cazul animalelor), dar care pare sa nu greseasca (decat in cazul bolilor, si atunci, cu un scop). Mintea aceasta inconstienta si instictuala este situata in Plexul Solar. Astfel noi putem controla modul de functionare al organelor fara a ajunge fizic la ele, ci “vorbind” cu mintea care le controleaza.
“Mintea instinctiva” a Plexului Solar nu este adormita, nu este oprita de la un buton imaginar. Din contra, este foarte treaza si foarte ocupata cu tot ceea ce are de facut pentru functionarea organismului, nu doarme nici atunci cand noi dormim, dar este atat de absorbita in ceea ce are de facut, incat, daca mintea constienta, creierul rational ar dori sa comunice cu ea, ar trebui sa faca ceea ce un om ar face pentru a atrage atentia cuiva foarte prins de ceea ce face, sa-l bata putin pe umar. Continue reading “Plexul solar sau creierul abdominal” →

Eliberarea de conditionarile familei

Posted on June 26, 2012 by AutoEducare

Biologia ne invata ca mostenim de la stramosii nostri caracteristicele fizice si predispozitia spre anumite boli si afectiuni fizice. Stiinta poate explica toate aceste lucruri, la baza fiind cromozomii din celulele noastre. Numerosi alti cercetatori spun ca mostenim si un bagaj psihic de la stramosii nostri. Aceasta transmitere ar fi bazata pe inconstientul clanului familial cu care intra in contact inconstientul individual al fiecarui membru al familiei. Studiul transmiterii acestor trasaturi psihice din generatie in generatie poarta numele de psihogenealogie. Cei care au studiat acest domeniu au descoperit faptul ca multe dintre alegerile noastre sunt influentate de ceea ce au trait stramosii nostri (generatiile anterioare- parinti bunici, strabunici). Deci, cu totii avem o mostenire psihica si un bagaj genetic.

Dar aceasta nu inseamna ca suntem destinati sa traim traumele inaintasilor nostri. Ne putem exercita liberul arbitru odata ce identificam tiparele repetitive si actionam pentru dezactivarea acestora. Daca intr-o familie sunt mai multe cazuri de sinucidere, putem preveni ca acest lucru sa se repete ajutand din timp persoanele predispuse la aceasta.
Joe-Ann Benoit, psiholog, in “Aschia nu sare departe de trunchi” a studiat aceste tipare repetitive in mai multe cazuri de generatii, ajutandu-si astfel pacientii sa intervina in propriul curs al vietii, identificand acele probleme din viata lor care erau un leit-motiv al altor membri ai familiei.
Am mai scris pe site despre constient si inconstient, despre faptul ca constientul este acea parte a psihicului care organizeaza datele trimise de simturi si are o pondere de 10%, fiind in total repaos in timpul somnului. Inconstientul insa cuprinde toate cunostintele noaste, toate amintirile uitate, dorintele refulate, el lucreaza cu arhetipuri, simboluri, face analogii logice sau nu (din punctul de vedere al constientului). Intre cele doua forme ale mintii exista o colaborare si schimb continuu, iar despre aceasta Jung spunea ca “ceea ce nu ajunge la nivelul constiintei, se intoarce sub forma de destin”. De exemplu, o jignire primita, fata de care nu am reactionat, am reprimat, se va inregistra in subconstient si poate iesi la suprafata (sub forma de destin, cum zice Jung) printr-o rabufnire intr-un moment foarte nepotrivit.

Ce este cel mai dificil in planul dezvoltarii personale este constientizarea inconstientului, atat celui individual, cat si a celui colectiv (al unui grup de oameni).

“Purtam asupra noastra progame interioare, in functie de trecutul nostru familial. Aceste programe se declanseaza la varste precise sau in situatii asemanatoare cu cele care au dus la prima producere a evenimentului. Totul se intampla din nou, intr-un mod total inconstient. Faptul de a cunoaste aceste programe ne ajuta sa la anticipam si sa le decodam daca sunt nefaste sau daunatoare pentru dezvolatarea celui care le poarta”.

Prima forma de program este proiectia facuta de parinti asupra copiilor lor, adeseori chiar inainte de conceperea lor. Ne putem intreba sau ii putem intreba pe parinti “de am fost conceput?”, “in ce loc?”, “in ce moment?”, “parintii si-au dorit un copil sau doar unul dintre parinti?”, “ce voiau parintii mei ca eu sa devin?”.
“O femeie concepe un copil cu scopul de a-si retine sotul acasa, desi acesta are o profesie care il determina sa plece adeseori. Creierul copilului inregistreaza scopul mamei si apoi dezvolta o scleroza in placi care il impiedica sa se deplaseze. Astfel, copilul exprima proiectul mamei.
Bunicile noastre spuneau “nu mai vrem copii”, mamele au gasit mijloacele necesare pentru a limita numarul copiilor, iar nepoatele de astazi fac din ce in ce mai putini copii”.
O alta programare a parintilor pentru copiii lor este legata de prenume. Prenumele pe care il purtam se afla in centrul identitatii noastre. Unele nume exprima valori legate de crestinism (Maria, Matei, Pavel), alteori familia repeta numele unui inaintas sau al unui cunoscut disparut de curand, iar “juniorii” acestei proiectii narcisiste risca sa aiba probleme de identitate si sa se simta nevoiti (inconstient) de a urma visele si destinul predecesorului.
Daca numele este nou aparul in peisajul familial, este bine sa intrebati parintii cine l-a ales si motivul. Unii parinti pot alege numele dupa un fost iubit/a, influentand astfel viata sentimentala a copilului, dupa un erou (fortand copilul sa atinga marimea asteptarilor).
“In timpul unui seminar, una dintre participante a povestit faptul ca, tatal ei a vrut sa-i dea prenumele unei femei cu care fusese logodit, inainte de a incepe relatia cu mama ei, iar acea femeie il parasise pentru un alt barbat. Mama ei, care cunostea povestea, se opusese alegerii acelui prenume. A avut pana la urma, castig de cauza si i-a dat copilului un prenume diferit. Astfel, mama ei prevazuse faptul ca sotul ei ar fi gasit in fiica ei, in mod simbolic, un substitut pentru vechea lui iubire pierduta. S-a evitat astfel o relatie de incest psihologic.”

Un alt mod de programare sunt credintele verbalizate sau nu ale membrilor unei familii: “in familia noastra toti au dureri de cap”…, sau “viata e o lupta, e grea, e nedreapta…”, “trebuie sa inveti ca sa fii un om realizat”, “banii nu aduc fericirea”, “nu trebuie sa te intinzi mai mult decat ti-e plapuma” – care pot fi explicatii pentru situati fiananciara a copiilor. Credintele lor devin (constient sau inconstient) credintele copiilor.

La baza fiecarei familii sta si un principiu de loialitate, adica membrii acesteia sunt uniti si impartasesc un inconstient colectiv. Atunci cand urmeaza sa fie integrat un nou membru, fiul/fiica le prezinta viitorul partener, acesta este judecat adesea negativ, “nu este suficient de bun pentru tine”, “nu e din lumea ta”, “nu imi place deloc”. Presiunea exercitata este puernica si din ce in ce mai mult tinerii de azi au invatat sa lupte pentru a-si integra partenerul in familie sau macar actioneaza in ciuda criticilor rudelor.
“De ce se intampla acest lucru? Deoarece adevarata miza se joaca la un alt nivel, legat de ceea ce poate oferi acea persoana straina inconstientului colectiv. Daca diferentele sociale sau culturale sunt prea mari, inconstientul clanului familial se va simti destabilizat, chiar amenintat, in loc sa considere acest fapt o implinire. Familiile incurajeaza, de obicei, casatoriile intre persoane provenind din acelasi loc si avand acelasi statut social. Este ca si cum inconstientul familial ar vrea sa pastreze status quo-ul si sa nu introduca in clanul sau decat persoane asemanatoare. Dragostea la prima vedere are aceasta particularitate de a crea o stare de fuziune cu o persoana ce prezinta similitudini uimitoare la nivel inconstient”.
Adesea, nu ne indragostim de oricine.
“Alegerea partenerului este strans legata de configurarea familiei noastre si de trecutul acesteia.
Multe cupluri se formeaza in functie de lipsurile din istoria personala sau familiala. Ne cautam mama, tatal, fratele, sora, un fondator al familiei, cand, de fapt, adevarata intalnire amoroasa nu ar trebui sa umple anumite gauri, ci sa fie o implinire reciproca. Ce credeti despre “casatoriile aranjate”? Ca nu mai exista in epoca noasra? Inconstientul alege adeseori o persoana oglinda, cel sau cea a carei constelatie familiala se aseamana – acelasi prenume, aceleasi boli, aceeasi copilarie, aceleasi traumatisme…si cu care vom lucra sau vom urmari aceeasi problema. Atomii care se aduna nu inseamna dragoste, ci sunt mai degraba adeseori conflicte care se recunosc”. Continue reading “Eliberarea de conditionarile familei” →

A fi sanatos este o alegere

Posted on June 25, 2012 by AutoEducare

sanatate inima Din categoria daca tot traim, hai sa traim frumos, daca tot mancam, hai sa mancam sanatos, daca tot alegem ce mancam, hai sa schimbam criteriile de selectie. Ovidiu Bojor (doctor in Farmacie) a scris “Pledoarie pentru viata lunga” si, mai jos, am extras unele dintre ideile care ar ajuta ca viata sa fie nu numai lunga, ci si frumoasa din punctul de vedere al sanatatii.

1. Alegeti sa mancati Mancare VIE (neprocesata termic), nu MOARTA (gatita, reincalzita)
2. Opriti-va la alimente nutritive, nu bombe calorice
3. Evitarea gusturilor imbogatite/schimbate prin potentiatori de arome si redescoperirea gusturilor naturale.

Alegerea se face constient si fiecare o va face atunci cand vine vremea lui, cand va fi convins ca mancarea este mai mult decat o placere.
Unii o vor face din grija si apreciere pentru viata si corpul lor, altii doar cand vor vedea ca apar problemele de sanatate si medicamentele nu mai sunt de ajuns. De ce am astepta pana este prea tarziu?

“Iar daca celula vegetala se afla la baza vietii, la baza alimentatiei omului se afla rezultatul biosintezei vegetale, indiferent ca este vorba de glucide, protide, grasimi sau vitamine. In consens cu marile sisteme de medicina tradiţionala, în “Pledoarie pentru viata lunga” se consideră că primele medicantente sunt (sau ar trebui sa fie) alimentele.
Se cuvine, prin urmare, sa avem o dieta echilibrata, bazata cu preponderenta pe fructe, legume si seminte, adica pe alimente care contin VIATA si nu MOARTE.
Vom alatura acestor produse vegetale produsele lactate, ouale şi mierea, in vederea asigurarii necesarului binecunoscut de protide (proteine), de acizi graşi enzime, saruri minerale, microelemente si asa mai departe.
Traim într-o lume din ce în ce mai agresiva, in care, din nefericire, poluarea mediului se transmite pana la bobul de grau al painii noastre „cea de toate zilele”. Nu va repezti la prima taraba din piata unde vedeti morcovi enormi, cartofi „supradimensionati” sau fructe perfecte ca prezentare, fara nici o urma de vierme in intreg lotul. Toata aceasta aparenta „lucitoare” nu e decat semnul unor culturi chimizate si comerciale.
Desi in alimentatia noastra zilnica intra un mare numar din aceste produse, multe din ele îsi pierd, prin prelucrarea in „mica industrie casnica”, o bună parte din proprietatile terapeutice.
Din comoditate sau din necunoastere, folosim din ce in ce mai putne cruditati care, comparativ cu fructele si legumele prelucrate, au o valoare nutritiva si terapeutica mult mai mare.
O gama intreaga de vitamine, enzime, fitohormoni si alte substante active se inactiveaza prin fierbere.
Tot prin fierberea legumelor direct in apa, o mare parte din sarurile minerale şi microelementele utile organismului sunt extrase si indepartate.
De aceea, este preferabila pepararea acestora prin procedeul fierberii in abur
De multe ori, uitam sau neglijam si intrebuintarea partii celulozice din legume sau fructe, pe care, de obicei, o indepartam, fara a cunoaste faptul ca si celuloza are valoare in mentinerea sanatatii. Desi organismul uman nu poate metaboliza celuloza, ea are actiune laxativa si constituie partea de fibre necesare bunei functionari a organismului. Prin aceasta actiune, celuloza este unul din factorii ce contribuie indirect la prevenirea cancerului de colon.
Daca de la fructe si legume indepartam coaja, din graul macinat aruncam tarata, uitand de faptul ca exact sub coaja bobului de grau sunt sintetizate pretioase vitamine, cum ar fi, de pilda, vitaminele din complexul B. Continue reading “A fi sanatos este o alegere” →

Ai gestionat stresul, ai gestionat boala

Posted on June 1, 2012 by AutoEducare

Acesta este titlul unui articol din USA Today si ofera ca informatii, studii mai mult decat interesante, subiectul de cercetare al multor universitati de prestigiu. Ele ajung la aceleasi concluzii: stresul este la baza tuturor afectiunilor.
Cei doi doctori pe care i-am citit de curand, Alexander Loyd si Ben Johnson, in Codul vindecarii vorbesc despre acest lucru si, avand in vedere ca sunt cativa oameni bolnavi in jurul meu, dar si multi altii care citesc aceste randuri si vor sa pastreze mintea sanatoasa intr-un corp sanatos, iata ce inseamna stresul si mai ales ce efect are din punct de vedere al sanatatii mentale si fizice.

Ce este stresul mai exact? O factura de achitat, cearta cu un vecin, lucruri care decurg altfel decat am planificat noi, este grija pentru sanatatea noastra? Spuneti-i cum vreti si, da, oricare dintre cele de mai sus pot fi stresante. Este insa o mare diferenta intre stresul de circumstanta, pe care il numim adesea stres, si stresul fiziologic, care provoaca boala si stari de rau.
Stresul fiziologic este, simplu spus, un sistem nervos dezechilibrat. Partea cea mai mare a sistemului nervos poarta numele de sistem nervos autonom (ANS). Autonom, adica “automat” si guverneaza 99% din activitatile ce se petrec in organism, gen digestie, respiratie, circulatia sangelui, inclusiv cresterea parului, adica lucruri la care nu este nevoie sa ne gandim constient pentru ca ele sa se petreaca.
Acest sistem nervos autonom este format din doua parti si veti vedea ca faptul ca intram in detalii de genul acesta fara a fi un site de specialitate medicala, are sens. Deci, este format din doua parti: sistem nervos parasimpatic, care raspunde de crestere, vindecare si cuprinde cea mai mare parte a automatismelor despre care am vorbit. De cealalta parte este sistemul nervos simpatic, care este proiectat sa functioneze mult mai putin, avand totusi un rol foarte important in starea de sanatate sau boala. L-am putea numi sistemul “lupta sau fugi”. El este alarma de incendiu menita sa ne salveze vietile la un moment dat. Cand ajungem in zona lupta sau fugi, multe lucruri se pot intampla. Circulatia sangvina se schimba complet. Nu mai ajunge la stomac pentru digestie si nici nu mai iriga lobii frontali pentru stimularea gandirii creatoare. Nu mai ajunge nici la ficat sau rinichi. Sangele se duce masiv catre muschi, pentru ca organismul gandeste ca trebuie sa lupte sau sa alerge mai tare decat ceea ce va ameninta viata. Asa ca nu este nevoie sa va digerati mancarea din intestine, sa va curatati ficatul de toxine, sa echilibrati electrolitii din rinichi sau sa aveti gandire creatoare pentru ca, daca nu supravietuiti in urmatoarele cateva minute, restul chiar nu conteaza. Insa, repet, toate acestea se intampla automat.
Desi menite sa salveze viata, daca se mentin indelungat printr-un stres continuu, aceste schimbari ajung sa dauneze organelor, afectand in special si in mod direct, sistemul imunitar. Asta se petrece la nivel de organ. Sa vorbim putin despre ce se intampla la nivel celular. Am o prietena buna, cu doctorat in medicina nutritiei si terapeut natoropat. Ea nu intelegea de ce oamenilor nu le mergea bine sau de ce nu se vindecau, desi le administra elementele nutritive, vitaminele si mineralele adecvate. Ceea ce nu intelegea ea in totalitate era efectul stresului la nivel celular. In marina militara, cand o nava este atacata, tot ceea ce inseamna intretinere, reparatii si orice alta activitate normala inceteaza. Chiar si cand echipajul trebuie sa doarma sau sa manance, “posturile de lupta trebuie asigurate cu personal”. Cand alarma de incendiu (sistemul nervos simpatic) se declanseaza, celulele noastre isi inceteaza cresterea, vindecarea si intretinerea normala. De ce se intampla acest lucru? Alarma de incendiu se declanseaza doar in caz de urgenta, iar aceste activitati pot astepta cateva minute, cat fugim sau luptam sa ne salvam viata. Celulele se inchid efectiv asa cum nava isi inchide hublourile in timpul atacului. Nimic nu intra, nimic nu iese. In mod similar, celulele noastre nu primesc hrana, oxigen, minerale, acizi grasi esentiali si nici nu pot scapa de deseuri, toxine cat timp se afla sub stres. Totul se opreste cu exceptia celor necesare supravietuirii. In acest fel, in celula se creeaza un mediu care este toxic. De fapt, Dr. Bruce Lipton (Universitatea Stanford) spune ca acesta este felul in care capatam boli genetice. Privind si partea optimista a problemei, vom spune ca aceeasi cercetare de la Universitatea Stanford, a constatat ca acele celule care erau deschise, in crestere si functionau in modul vindecare, erau practic imune la boala. Sa repet, caci este cea mai importanta afirmatie pe care am auzit-o in lumea medicala in ultima vreme:

”O celula in crestere, care functioneaza in modul vindecare, este imuna la boala”. Continue reading “Ai gestionat stresul, ai gestionat boala” →

Codul vindecarii- boala cauzata de stres

Posted on May 29, 2012 by AutoEducare

….sau momentul magic cand doi medici dovedesc ca bolile au cauze psihologice, nu fizice si mai ofera si solutii de vindecare.

Alexander Loyd, detine doctorat in psihologie si medicina naturista, scrie aceasta carte, “Codul vindecarii” pornind de la nevoia lui imediata de a gasi o solutie pentru depresia de care suferea propria sotie in ultimii 12 ani. Desi era el insusi psihoterapeut, nicio metoda, nicio tehnica sau consultatie, nu mai vorbim de antidepresive nu au reusit sa-i vindece persoana iubita.
Solutia a venit printr-o revelatie de la Cel de sus, de pretutindeni si de nicaieri, cel pe care il numim Dumnezeu. Prin executia unor exercitii simple, cu mainile, poti contracara adevarata sursa a problemelor vietii: convingerile gresite, cauzatoare de stres.
In secolul 21 si pentru cei cu formare intelectuala, revelatia divina este respinsa din start, insa, stim cu totii, daca vei cauta si vei dori un lucru cu toata fiinta, vei gasi raspunsul, chiar si in forma lui cea mai inalta, prin revelatia divina, asa cum a reusit Alexander Loyd. Ca aceasta tehnica propusa de A. Loyd functioneaza, stau marturie cazurile a mii de oameni care si-au vindecat probleme fizice (boli) dar si probleme emotionale.
Alexander Loyd a scris “Codul vindecarii” alaturi de Ben Johnson, medic implicat in cercetarea vindecari cancerului, acesta suferind la randul lui de boala Lou Gehrig, boala incurabila. Acesta din urma a folosit tehnica lui Loyd si-a vindecat suferinta, iar de atunci sustine seminarii in care ajuta la vindecarea altor mii de bolnavi. Ambii autori au o formare profesionala in medicina, dar sunt interesati si de mecanismul care sta in spatele procesului de vindecare si au studiat profund cauzele care duc la imbolnavire si posibilitatile de tratament, fiind la curent cu tot ceea ce inseamna mecanismele si procesele ce se produc in corpul uman, la nivel fiziologic, dar si psihologic.

“Fiecare om dispune de un sistem de vindecare miraculos, care poate trata orice problema de natura fizica sau de alt fel. Este vorba de sistemul imunitar. Ne nastem cu un program de autovindecare proiectat sa rezolve tot ceea ce ar putea deveni o problema. Nu este nimic daca problema apare totusi, programul o poate rezolva de indata ce s-a ivit.”

Astfel: sistemul imunitar este cel care poate rezolva orice problema ivita in organism.

De ce exista totusi boli? Pentre ca exista ceva care face ca sistemul imunitar sa nu functioneze corespunzator: stresul. Conform cercetarilor efectuate de Dr. Bruce Lipton de la Facultatea de Medicina a Universitatii din Stanford, stresul este cauza bolilor si a starilor de rau in proportie de 95%. “Demn de mentionat raportul publicat de Facultatea de Medicina din Harvard pe propria pagina de internet: “Excesul de stres intr-o perioada indelungata de timp, duce la ceea ce numim “stres cronic” si se coreleaza cu o serie de boli (de inima, atacuri cerebrale, cancer). Conform aceluiasi raport, boala este doar una dintre manifestari, mai sunt problemele relationale, de munca care afecteaza profund viata individului. Definitia stresului in DEX: nume dat oricarui factor sau ansamblu de factori de mediu care provoaca orgamismului uman o reactie anormala. Dar stres nu inseamna deadline-ul foarte strans dat de sef pentru proiect ci grijile mele ca nu voi termina la timp.

Deci stresul este, in general, produs de felul in care ne adaptam mediului, cei din jur nu ne pot crea o stare mentala/ de spirit fara a intra noi insine in joc.

In concluzie, sistemul imunitar este cel care mentine sanatatea corpului, stresul este cel care dezactiveaza partial sau total sistemul imunitar si provoaca bolile, iar pentru tratarea lor se apeleaza la sistemul medical.
“Sistemul medical actual inseamna medicamente, deci produse chimice. Cele mai multe medicamente sunt create dupa urmatorul principiu: se gaseste o planta care are calitati terapeutice, se cauta ingredientul activ, care insa nu poate fi patentat drept medicament. Sa nu uitam ca nu se obtine profit daca nu exista exclusivitate. Pasul urmator in procesul dezvoltarii unui nou medicament este sa modifice ingredientul activ, astfel incat sa nu fie natural. Asa ca avem acum un produs chimic. Poate va ganditi ca nu este asa grav, insa nu trebuie sa uitam ca sistemele organismului au fost proiectate sa lucreze cu materiale organice. Avem deci o subsatanta pe care organismul nu o poate descompune in componente, deci o toxina. Am dezvoltat o intreaga industrie in jurul productiei de toxine cand am putea folosi materiale organice naturale.” Continue reading “Codul vindecarii- boala cauzata de stres” →

Stil de viata sanatos

Posted on May 17, 2012May 27, 2012 by AutoEducare

Astazi vreau sa contribui la acest site intr-o nota optimista, spre deosebire de ieri. Si, pentru ca mama mi-a imprumutat o carte despre alimentatia sanatoasa (Tablete de stil de viata), am zis sa profit de ocazie si sa spicuiesc cateva idei utile:

Alimentatia:
-Morcovii contin beta caroten, o substanta care pare sa ajute la prevenirea cancerului.
-Prin prelucrarea chimica si rafinarea alimentelor, acestea isi pierd mare parte din valoarea lor nutritiva, in timp ce o serie de aditivi chimici le cresc densitatea calorica.
-Carnea si produsele lactate ar trebui consumate mai rar, deoarece acestes, desi contin substante nutritive, sunt prea bogate in grasimi, colesterol si calorii, fiind complet lipsite de fibre alimentare. Mai mult, un asemenea apor caloric nu este justificat mai ales daca stilul de viata este unul sedentar (munca la birou, folosirea autovehiculelor pentru deplasare, lipsa exercitiului fizic, etc.)
-Cele mai periculoase alimente: -zaharul , alimentele rafinate, sarea, grasimea, proteinele, bauturile (excluzand apa) –includem bauturile carbogazoase, dulci, cafeaua, energizantele, -ele produc perturbari ale nivelului savin al zaharului, contribuind la cresterea greutatii corporale.
-Gustarile –ele tind sa ia locul mesei adecvate, aici includem covrigii, saratelele, sticksuri, gogosi –aceste gustari tulbura digestia si impovareaza stomacul, pe termen lung aceste gustari pot contribui la indigestii, balonari, arsuri, probleme gasro intestinale.
-In locul acestor gustari nocive, putem alege fructele, salate, iar in locul bauturilor carbogazoase, freshurile de portocale, mai ales ca au cam acelasi pret (facute in casa).
-Oamenii ar trebui sa inteleaga ca o alimentatie variata, bazata pe alimente de origine vegetala, poate furniza organismului necesarul de nutrienti, fibre, proteine, vitamine pentru o buna sanatate.
-Consumul de vegetale are avantajul ca putem manca o cantitate mai mare de alimente fara sa ne mai facem griji pentru punerea in greutate. Asta daca alegem sa ocolim prajelile si alte combinatii nocive.
-Obezitatea contribuie la aparitia bolilor de inima, a litiazei biliare, diabetului zaharat, hipertensiune, cancer etc.

Pentru prevenirea osteoporozei: -Faceti exercitii fizice regulate
-Evitati jefuitorii de calciu: tigarile, cafeaua, alcoolul, bauturile acidulate, carnea rosie si alba
-Nu consumati mai mult de 50-60 de proteine pe zi. Includeti in alimentatia voastra o varitate cat mai mare de alimente vegetale, bogate in fibre.
-Se recomanda consumarea a 500 mg de calciu pe zi.

Secretul controlului greutatii corporale: -Cresterea calitaii si cantitatii alimentelor consumate, scaderea numarului de calorii.
-Cresterea vitezei de ardere a caloriilor prin integrarea exercitiului fizic.
-Practicarea exercitiului fizic si a unei alimentatii corecte ca stil de viata.
-Folositi foarte rar produsele de origine animala, cum ar fi carnea, ouale, inghetata si branza. Au foarte putine fibre si sunt incarcate cu grasimi.
-Adoptarea unui asemenea tip de alimentatie, combinat cu mersul zilnic pe jos, in pas vioi, va va ajuta sa pierdeti in greutate intre 0,5 si 1 kg pe saptamana. O data cu pierderea kilogramelor digestia se va imbunatati, va veti simti mai bine si va veti bucura mai mult de viata.
-Ajuta sa identificati capcanele alimentatiei, sa stabiliti daca aceste nevoi alimentare nu cumva sunt nevoi psihice, de a inlocui o altfel de lipsa. Fiti perseverenti in identificarea acestor nevoi. Daca singuri nu reusiti sa scapati de aceste dependente, apelati cu incredere la homeopatie sau acupunctura, ambele capabile sa va ajute din acest punct de vedere. Continue reading “Stil de viata sanatos” →

Capcane mentale

Posted on April 10, 2012 by AutoEducare

Capcanele mentale (Mental Traps) este o carte din categoria dezvoltare personala, scrisa de Andre Kukla, psiholog canadian, iar mai departe sunt informatiile de baza extrase din aceasta carte. Cei ce au citit Puterea prezentului de Eckhart Tolle sunt familiari cu aceasta teorie, sau mai bine zis mod de viata. Spre deosebire de lucrarea lui Tolle, cartea de fata aduce lamuriri mai aprofundate, din punctul de vedere al unui psiholog, ceea ce ii poate face pe sceptici sa ia in considerare acest curent sustinator al momentului prezent. Ideea de la care porneste aceasta carte este faptul ca fiecare lucru se intampla la timpul lui –in momentul prezent. Fiecarui lucru ii este necesar alocarea unui moment propriu in care ne concentram numai asupra lui. De exemplu atunci cand luam cina, lucrul asupra unor rapoarte de la servici, sau cititul ziarului ne va impiedica sa facem lucrurile ca lumea. Adica nici digestia nu va avea loc asa cum trebuie, si nici lucrul nu va fi la inaltimea asteptarilor noastre. De ce facem lucrurile necoresponzatoare la momentul inoportun? Din cauza capcanelor mentale.

Si totusi, daca aceste capcane ne sunt atat de daunatoare, de ce continuam sa le repetam in mintea noastra? Din cauza ca sunt automate, mintea noastra produce ganduri, dintre care majoritatea sunt inconstiente, si chiar si atunci cand suntem constienti de ele, de multe ori este greu sa le oprim. Chiar daca suntem constienti de cat de daunatoare sunt ele, nu putem sa renuntam la ele din cauza puterii obisnuintei.

Pentru a scapa de aceste ganduri capcana trebuie mai intai sa ne invatam sa le detectam. Si mai este necesar sa fim constienti de faptul ca aceste ganduri nu ne sunt folositoare, ba chiar sunt dauntatoare. Trebuie sa fim avertizati ca in procesul de inlaturare a gandurilor nefolositoare ne vom lovi de conservatorism, acela pe care il avem si atunci cand nu ne induram sa aruncam din lucrurile vechi pe care nu le folosim, sau de atitudinea pe care o avem si atunci cand intram intr-un magazin si nu putem refuza sa acumulam lucruri nefoositoare, pe motivul ca erau la reducere.

Iata capcanele:

Persistenta

De multe ori suntem prinsi in situatii enervante, ca intr-un joc de Monopoly pe care suntem plictisiti sa-l jucam, si totusi decidem sa-l terminam doar ca sa scapam de el. Suntem determinati sa terminam o actiune, desi nu ne este benefica. Este la fel si in cazul showurilor tv pe care le urmarim desi nu ne plac. Si putem merge mai departe pana la job-ul care nu ne aduce satisfactii, si totusi continuam sa-l practicam uneori chiar si o viata intreaga. Si aceasta este o capcana mentala.

Amplificarea sau exagerarea

Aceasta este capcana de a munci mai mult decat este necesar, pentru a ne atinge scopul. Daca muncim prea putin nu reusim ce ne-am propus, dar, daca muncim prea mult ne vom consuma toate resursele. Exageram atunci cand repetam un discurs de prea multe ori pana cand acesta devine prea banal si lipsit de viata. Exageram si atunci cand muncim prea mult sa facem bani pe care nu avem timp sa-i cheltuim.

Fixatia/Obsesia

In aceasta situatie, suntem blocati, ne putand inainta fara o confirmare, o autorizatie, un telefon, sau pur si simplu un semn din partea cuiva. Dar, in loc sa ne ocupam de alte lucruri, suntem imobilizati pana cand putem continua munca la proiectul respectiv. Este pur si simplu un blocaj in care asteptam.Fixatia are o mare legatura cu ingrijorarea. Sa te ingrijorezi inseamna sa te gandesti degeaba la o situatie asupra careia nu ai controlul. Ingrijorarea o poti observa mai ales din afara,atunci cand nu esti tu cel care isi face griji. Dar atunci cand tu esti protagonistul ti se pare normal, ba chiar mai mult, ti se pare ca problemele se vor agrava daca nu esti constient de ele. Timpul prezent este undeva in spate, in décor iar noi asteptam adevaratul show sa inceapa. Intotdeauna este ceva care ne impiedica sa ne bucuram de prezent, absolvirea studiilor,cresterea copiilor, serviciul obositor, primirea mosteniri… Munca nu este vocatia noatra, decat in cazuri rare. Placerile doar temporare. Prieteniile de moment. Posibil nici sa nu stim ce asteptam. Nu stim ce vrem sa ne facem cand vom creste mari, si de fapt, nici nu crestem mari vreodata. Suntem siguri doar de faptul ca nu suntem inca cine ne dorim.
Dar vestea buna este ca suntem deja noi insine. “Un print nu este doar un viitor rege, o fetita nu este doar o viitoare doamna. Printi, copii, studenti, ucenici, autori nepublicati, artisti in devenire si juniori executivi sunt deja ceva conturat si complet.” Ironia este ca dupa ce obtii ce ti-ai dorit vei fi coplesit de nostalgia a vremurilor apuse. “Un actor ce se straduieste sa devina celebru ii dadu sotiei un pumn de boabe de struguri, dorindu-si ca ei sa fie perle. Peste ani, devenind celebru si de succes, ii dadu un sireag de perle, dorindu-si sa fi fost struguri.” exemplifica Andre Kukla.

Regretul

Cateodata mai si gresim, si este evident ca planurile noastre s-au spulberat. Totusi, nu se mai poate face nimic. Daca continuam sa ne mai gandim la acelasi lucru cadem in capcana regretului. Daca in fixatie munceam pana la epuizare pentru a atinge un scop in viitor, in reversie ne straduim pana la epuizare sa schimbam trecutul. Diferenta este ca obsesia scopului implinit trece, o data ce am realizat acel lucru, pe cand gandurile pentru schimbarea trecutului pot ramane o viata pentru a ne frustra.In cadrul acestei capcane intra sentimentele de vina si rusina pe care le experimentam atunci cand derulam intamplarile regretate din trecut. Mai rea decat vina in sine este frica de a ne simti vinovati, ceea ce duce la evitarea unei actiuni, pentru a evita vina. Acest sentiment de vina se regaseste mult in depresivi, acestia simt o vina fara sa o poata defini, se simt nemerituosi fara motiv. Iar toate aceste sentimente isi au originea in gandurile pe care le derulam in minte. Daca nu am mai gandi aceste lucruri, nu ne-am mai simti vinovati. Vina are loc atunci cand ne biciuim pe noi insine cu ganduri taioase.Ne purtam cu noi insine de parca am fi alta persoana a carei vointa o putem modela dupa voie. Comportamentul acesta poate fi asemanat cu urmatoare situatie: cineva incearca sa se lase de fumat, si pentru fiecare tigara fumata isi trage cate o palma peste fata. Pe scurt, vina ne face sa pierdem mai mult decat castigam.

Anticiparea

Daca in capcana fixatiei lucram prea mult, in cea a regretului lucram prea tarziu, in anticipare incepem prea devreme.Asa riscam sa muncim prea mult, si in van. Muncim prea mult daca aceeasi munca, facuta mai tarziu, poate avea rezultate mai bune. De ce anticiparea nu este buna? Sa luam ca exemplu un proverb grec: “Nu numi un om fericit pana nu moare.” Aprecierea fericirii cuiva este aparenta si temporara, pentru ca o situatie se poate schimba peste noapte. Judecata asupra vietii cuiva nu poate fi facuta niciodata. Dar noi tot anticipam. Iar anticiparea sub forma unor evaluari premature negative este cauza depresiei cronice. Duse la extrema aceste cazuri pot sfarsi tragic, iar sinuciderea este una dintre urmari. Sinucigasul anticipeaza viitorul si nu vede nimic care sa merite sa continue sa traiasca. Ceea ce nu ia el in considerare este faptul ca situatia se poate schimba. Pentru a putea sa anticipezi cum va fi viata ta sau a unui om trebuie sa poti sa privesti obiectiv, din alt punct de vedere, unul panoramic ce iti asigura un unghi mult mai bun, chiar dincolo de moarte. Sa-ti pui intrebari despre viata ca intreg este un lucru prematur, si ne referim aici mai ales la ingrijorare, de multe ori este prea devreme sa ne multumim doar cu un raspuns, din moment ce sunt milioane de posibilitati.
Anticiparea se asemana cu fixatia prin faptul ca ambele au legatura cu grija obsesiva asupra viitorului. Planurile care nu ne ajuta in prezent sunt anticipatorii. Prin definitie nu avem nevoie de ele inca. Avem falsa nevoie ca trebuie sa stim ce se va intampla. Fara sa stim ce ne este dat, ne simtim ca si cum orbecaim in intuneric. Dar cand suntem deja intr-o activitate care ne aduce o valoare, nu conteaza ce se va intampla. Lucrurile sunt bune asa cum sunt ele in prezent. Daca incercam permanent sa aflam ce se va intampla in viitor, nu putem sa ne concentram la activitatea curenta.

Rezistenta

Aceasta capcana mentala are o legatura stransa cu persistenta in ceea ce priveste continuarea lucrului sau a unei actiuni oarecare atunci cand ar fi cazul sa renuntam. In persistenta ar trebui sa renuntam pentru ca activitatea nu ne mai aduce nici o valoare, iar in rezistenta, activitatea prezenta nu isi pierde valoarea daca o reluam mai tarziu. Acesta poate fi cazul angajatilor care raman la birou peste program de dragul terminarii unui proeiect pe care ar putea sa-l termine in cateva zile -un caz de persistenta. In cazul cand continuam sa terminam un joc pe calculator desi trebuie sa ne ducem un parinte la spital -acesta este un caz de rezistenta. Aceste capcane mentale sunt cauzate de inertia mintii noastre. Atunci cand incepem ceva avem sentimentul ca trebuie sa terminam acel lucru.

Amanarea

Nu putem sa incepem dieta saptamana asta pentru ca avem de pregatit cina pentru invitati, nu ne putem lasa de fumat decat luni, si eventual sa fie si 1 ianuarie. Aceasta capcana mentala va cauta si va gasi obstacole pentru a amana ceea ce ne-am propus sa facem. Amanarea se apropie de rezistenta prin faptul ca ambele ne dam inapoi de la inceperea unei actiuni benefice.

Accelerarea
Infaptuirea unei actiuni intr-un ritm mai alert decat necesar. De exemplu repararea unui obiect casnic in graba, ceea ce duce la stricarea imediata a aparatului, din nou. De aici si expresia: “festina lente”-grabeste-te incet. Accelerarea poate deveni cronica atunci cand orice am face simtim ca trebuie sa ajungem altundeva. Pe o scara mai inalta, vedem fiecare perioada din viata noastra ca o pregatire pentru urmatorul moment. Se pare ca prezentul este ceva peste care trebuie trecut cat mai repede. Iar atunci intreaga noastra viata devine ceva virusat de care incercam sa scapam, ca de o gripa. Nu ne dam seama de consecintele acestei accelerari, dar este ca si un galop rapid catre moarte. Continue reading “Capcane mentale” →

Principiile unei vieti implinite

Posted on March 30, 2012 by AutoEducare

Robin Sharma a scris despre acea tranzactie auto, bine si foarte bine primita prin toate tarile care cunosc marca Ferrari, insa intelepciunea lui poate merge foarte adanc, iar adevarurile lui sunt foarte frumos exprimate si intr-o alta carte, “Ghidul implinirii” (The Greatness Guide). Dupa ce calugarul si-a vandut Ferrari-ul, dupa lungi momente de introspectie si inspiratie, iata ce a mai spus:
” Asa cum iti traiesti zilele, tot asa iti fauresti viata. Nu-ti irosi zilele, pentru ca nu exista nicio zi fara importanta”.

“Un proverb spune: “A sti sa citesti, dar a nu citi, este aproape acelasi lucru cu a fi analfabet”. Gasiti-va timp pentru a citi in fiecare zi. Citirea unei carti de un autor pe care il admiri face ca o parte din stralucirea lui sa te cuprinda si pe tine”.
“Adevaratul risc in viata consta intr-o viata fara riscuri. Nu poti castiga daca nici macar nu intri in joc”.

“Faceti-va timp sa va ganditi. In fiecare zi trebuie sa va faceti timp pentru a sta si a va gandi. Puteti lua timp de la alte activitati. Peter Drucker, cel mai proeminent expert in management spunea: “nimic nu este mai inutil sa faci bine ceea ce nu ar trebui sa faci”.

“Alegeti modele in viata, modele pozitive. Daca iti spui “Am 65 de ani si ma apropii de sfarsitul vietii” este cel mai pagubos lucru, dar daca iti spui “la 60 de ani vreau sa fiu ca Mick Jagger” este extraordinar deoarece iti ofera noi posibilitati si o noua perspectiva in viata”.

“Prea multi oameni se tem sa mai fie ei insisi. Asadar renunta la visele lor, la felul lor de a fi pentru a imita multimea din dorinta de a fi acceptati. Fiti unici, fiti voi insiva. Urmati-va visurile si distrati-va in acelasi timp, pentru ca viata nu este facuta sa fie un chin, ci o sarbatoare”.

“Ascultati de doua ori mai mult decat vorbiti. A asculta pe cineva cu atentie este unul dintre cele mai bune moduri de a arata respect si de a construi o relatie. Oamenii nu mai au timp, rabdare sa asculte. Ascultati cu interes real ce au ceilalti de spus si veti vedea doua lucruri: veti intelege corect ce au de comunicat si in plus veti castiga aprecierea, respectul, prietenia si chiar dragostea lor”.

“De cate ori spuneti “da” unui lucru fara importanta, spuneti de fapt “nu” unui lucru important”.

“Ridicati-va mereu stacheta mai sus. Perfectionati-va continuu. Refuzati mediocritatea. Retineti ca toti marii lideri sau vizionari au fost la inceput ridiculizati”.

“Fiti entuziasti. Nimeni nu se inconjoara de morocanosi, carcotasi, pesimisti”.

“Unii spun ca a fi bun este un semn de slabiciune. Total gresit. Este cea mai mare dovada de putere morala. Este usor sa fii nervos, sa tipi, sa acuzi, sa dai vina pe altii, sa fii violent. Este insa inaltator sa dai dovada de opusul acestora”.

“Iti trebuie curaj si putere pentru a te purta frumos chiar si in conditi grele sau in situatii limita. Maica Teresa, Gandhi, Martin Luther King, Nelson Mandela sunt astfel de oameni”.

“Vorbiti ca un superstar. Cuvintele pe care le folositi va definesc si va influenteaza viata. Alegeti-le asadar cu grija si constructiv”.

“Placerea vine din lucruri exterioare. Fericirea din interior. Placerea este minunata, numai ca nu dureaza. Ea vine prin intermediul celor cinci simturi, de la o masa excelenta, de la un parfum bun sau de la o masina noua si frumoasa. Nu e nimic rau in astea, numai ca sunt trecatoare”.

“Fericirea vine insa din interior, de la starea de spirit si poate fi controlata. Va puteti controla starea de spirit, o puteti imbunatati. Cei care o fac devin fericiti si mari personalitati. Exista fericire fara placere si placere fara fericire. Alegeti sa fiti fericiti!” Continue reading “Principiile unei vieti implinite” →

Viata il pedepseste pe cel care ajunge mai tarziu

Posted on March 5, 2012 by AutoEducare

Departe de mine intentia de a le spune femeilor sa ia decizii pripite.

Trebuie sa invatam sa trecem la actiune cu certitudinea ca suntem suficient de bine pregatite, chiar daca nu dispunem de toate informatiile si nu am analizat toate consecintele. Nu trebuie sa uitam ca barbatii iau foarte repede decizii. Poate parea o stereotipie de gen, o perceptie doar, posibil gresita, insa ei par a fi mereu inaintea femeilor in a-si crea realitatea.
Femeile n-are trebui sa minimalizeze tendinta barbatilor de a iesi in fata si de a ataca problema, nici chiar atunci cand cred ca o asemenea abordare este prea indrazneata sau pripita.

Mii de femei sunt puse zilnic de barbati, in fata unui fapt implinit.Un prieten de-al meu, avocat, a numit acest lucru « forta normativa a realitatii ».

Barbatii acapareaza locurile de munca spunandu-si: “Dupa ce voi obtine postul voi avea timp sa ma perfectionez profesional” si se gandeste abia pe urma cum sa faca fata cerintelor. Ei dau navala inaintea noastra intr-o parcare aglomerata, unde tocmai s-a eliberat un loc, razand autoadmirativ:” Cine se grabeste, ajunge primul”.

Regula este: “Chiar daca avem dubii, nu trebuie sa asteptam, ci sa actionam, daca avem un impuls interior care ne indeamna intr-o directie. Accepta faptul ca intuitia iti poate spune ceva si merita s-o asculti. Ezitarea este o forma de cedare a controlului”.

Baietii cresc cu ideea de concurenta. Ei invata de mici sa decida intr-un mod constient de sine, chiar si atunci cand stiu foarte putine.
Continue reading “Viata il pedepseste pe cel care ajunge mai tarziu” →

Liberul arbitru si durerea

Posted on March 3, 2012 by AutoEducare

Orice ma ajuta sa-mi gasesc echilibrul si zambetul este binevenit. “Conversatii cu Dumnezeu” o face. Cu si despre Dumnezeu a mai vorbit Isus, dar si multi altii dupa, oameni care au avut revelatii. Niciunul dintre cei adevarati, insa, nu a creat o noua religie, nu a avut pretentia de a detine si impune adevarul suprem. Si asta deoarece cuvintele dau indicii despre adevar, adevarul suprem nu se verifica decat in interiorul tau.

Cine ar putea oare garanta ca lui Neale Donald Walsch i-a vorbit Dumnezeu? Insa cine citeste cartea are ocazia de a verifica si cu mintea, dar mai ales cu sufletul, daca ceea ce gaseste acolo se verifica cu ceea ce simte, daca e de incredere sursa.

Si daca de la Dumnezeu venim si tot acolo ne ducem, de ce n-ar vorbi el cu unul dintre noi? Eu sunt sigura c-a facut-o si pana acum, cu toti dintre noi, insa nu prea am ascultat noi, probabil nu am crezut de incredere sursa.

Pentru cei care nu l-au citit inca, iata ce zice. Voi mai reveni cu pasaje din carte, pentru ca in procesul de verificare a sursei sunt sigura ca veti gasi indicii care conduc catre adevar, oricare ar fi el pentru fiecare dintre noi:

“Ai intrebat daca este un mod mai putin dureros de a trece prin acest proces (viata) si raspunsul este – da- dar atunci nu se va schimba nimic in cadrul experientei voastre exterioare. Modalitatea de a reduce durerea pe care o asociati cu experientele si evenimentele pamantesti – atat ale voastre cat si ale altora – este prin a schimba felul in care le priviti.
Nu puteti schimba evenimentul exterior (pentru ca acesta a fost creat de o multime dintre voi si voi nu sunteti suficient de evoluati in constiinta voastra pentru a schimba in mod individual ceea ce a fost creat in mod colectiv), prin urmare trebuie sa schimbati experienta interioara.
Acesta este drumul pentru a deprinde maiestria de a trai.
Nimic nu este dureros in si prin el insusi. Durerea este rezultatul unei gandiri gresite. Este o eroare in modul de a gandi. Un Maestru poate sa faca sa dispara cea mai cumplita durere. In acest fel, Maestrul vindeca.

Durerea provine din faptul ca judeci un lucru. Renunta la judecata si durerea dispare. Judecata se bazeaza adesea pe experienta anterioara. Continue reading “Liberul arbitru si durerea” →

Principiul schimbarii

Posted on February 22, 2012February 22, 2012 by AutoEducare

“Conversatii” este o carte scrisa de Owen Fitzpatrick in colaborare cu Richard Bandler, iar cand am vazut-o in librarie reactia mea a fost la fel ca a unei femei inebunite dupa o poseta, adica: “wow, trebuie sa o am”. Mai ales dupa ce am rasfoit-o si am vazut cat de frumos este scrisa, mi se pare usor de citit, chiar daca limbajul pe alocuri pare destul de elaborat, totusi mesajul ajunge la tine destul de clar. Marturisesc ca nu am citit aceasta carte, desi mi-am dorit-o atat de mult, totusi am rasfoit-o si am inteles esentialul. Iar astazi am deschis-o la intamplare, asa cum obisnuiesc mai nou sa citesc cartile, si am dat “intamplator” peste acest pasaj interesant. Foarte interesant. Cea mai importanta parte din aceasta carte, din punctul meu de vedere, de altfel, si al autorului: “Eliberarea mintii tale decurge din urmatorul principiu: realitatea depinde intotdeauna de felul in care o percepi. Invata sa o percepi intr-o maniera mai utila, si lumea ta se va transforma.

Acest principiu este un lucru pe care inca mai trebuie sa mi-l amintesc constient, dar cand procedez astfel, inteleg mai multe despre natura realitatii.

Acest principiu reflecta ceea ce marii savanti spun de zeci de ani, misticii spun de secole, iar filosofii argumenteaza de milenii. In tot acest timp extrem de putini l-au folosit concret ca sa perceapa lumea.

Foloseste principiul si lumea ta se va transforma. El e cel care iti va schimba viata. Este temelia tuturor celorlalte lucruri din aceasta carte. Daca te-ai alege doar cu acest principiu simplu, viata ta s-ar imbunatati in mod remarcabil.

Receptam ceea ce traim prin filtrul a ceea ce credem ca e adevarat. Convingerile noastre determina felul cum percepem universul. Ca urmare, nu percepem niciodata lumea “cum este ea”. O percepem doar “cum suntem noi”. Acest principiu se rezuma la a intelege ca lumea se schimba in fiecare zi si felul in care o gandim se schimba in fiecare zi Chimia creierului nostru ne influenteaza in receptarea lucrurilor, in concluziile pe care le tragem cu privire la ceea ce se intampla propriu-zis si in hotararile de a actiona pe care le luam in contextul acestor evenimente.

De multe ori, cand suntem intr-o stare buna, plina de resurse si productiva avem tot atatea probleme ca si atunci cand suntem intr-o stare proasta, lipsita de resurse si neproductiva. Diferenta este aceea ca in primul tip de stare actionam mai eficient si ne confruntam cu situatiile mai eficient. Cheia consta in a incepe sa facem trei lucruri principale:

1. Trebuie sa intelegem ca experientele noastre reprezinta doar felul cum ne “par” lucrurile, nu felul cum sunt ele in realitate.

2. Trebuie sa luam masurile necesare pentru a capata obisnuinta de a genera in noi insine moduri eficiente de a gandi productive si stari chimice pozitive la nivelul creierului. Continue reading “Principiul schimbarii” →

Intinereste si traieste mai mult

Posted on February 20, 2012 by AutoEducare

10 pasi pentru a opri imbatranirea
De Dr. Deepak Chopra si Dr. David Simon

Sa imbatranim nu este o tragedie, daca stim cum! Adunam mai multi ani, ce ne vor da intelepciune si mai multa disponibilitate spre iubire si daruire, acumulare de cunostinte si putere de creatie. Dar daca neglijam trupul si mintea, vom ajunge bolnavi si neputinciosi. Alegerea este a noastra intre prima varianta, sau cea de a doua, prin care trebuie sa fim constienti de fiecare gest, atitudine sau sentiment. Prin aceasta constientizare reglam functionalitatea optima a corpului si mintii, realizam ca suntem fiinte spirituale. Fiecare gand, senzatie sau sentiment, isi pun amprenta asupra fizionomiei noastre, asupra starii de sanatate, deci imbatranim rapid sau ramanem mereu tineri, in functie de alegerea noastra. Este chiar posibil sa ne intoarcem de la o stare de uzura, spre o stare de reinnoire, o recapatare a energiei cu care am venit pe lume, este ceea ce ne propune aceasta carte, un adevarat manual pentru reinnoire, un program in zece pasi de urmat in zece saptamani. Respectand aceste jaloane, ne vom crea noi obisnuinte, un alt stil de viata. Incepem prin a accepta ca odata cu trecerea timpului, nu e obligatoriu sa ne pierdem capacitatile fizice si intelectuale, ci ca fiecare avem un camp de energie provenit din Univers, de la care ne alimentam. Dar aceasta se face doar printr-o abordare spirituala a vietii, prin constientizarea actelor noastre, prin eliminarea gandirii negative. Un bun exemplu este un prieten al autorului, care bolnav de SIDA, in ultimul stadiu, a ales sa-si schimbe viata, recurgand la meditatie, la o alimentatie sanatoasa, detoxifiere si dupa 15 ani era complet sanatos.
Varsta noastra are trei componente:cea cronologica, cea biologica, adica cea a starii de sanatate si cea psihologica, adica cat de batran te consideri tu insuti.
Noi trebuie sa uitam de varsta din buletin si printr-o gandire pozitiva sa ne vedem tot tineri; la acestea e bine sa adaugam si un stil de viata sanatos, urmand cei zece pasi ai lui Deepak Chopra:
1 Corpul nostru poate intineri biologic daca uitam de trecerea timpului si imbatranire.
2 Repausul profund, ce ni-l da somnul odihnitor si linistea sufleteasca ,indeparteaza bolile.
3 Intinerirea se face si printr-o alimentatie sanatoasa, ea chiar poate vindeca , poate fi tratament impotrva imbatranirii.
4 Suplimentele nutritionale,luate cu intelepciune, pot preveni boli sau imbatranirea.
5 Tehnicile de miscare si respiratie constienta pot reinnoi corpul si mintea.
6 Practicarea regulata de exercitii aerobice, de antrenament de rezistenta, creste conditia cardiovasculara.
7 Detoxifierea fizica prin consumul a 2l de apa pe zi si psihica prin eliminarea tulburarilor emotionale sau eliminarea relatiilor toxice.
8 Prin flexibilitatea mintii, iertare,acceptarea noului, a creativitatii, a informatiei ne mentinem tineretea sufleteasca. Continue reading “Intinereste si traieste mai mult” →