Pe 18 august 1978, Dr. Ryke Geerd Hamer, M.D., la vremea aceea internist sef la clinica oncologica a Universitatii din München, Germania, a primit vestea socanta ca fiul sau, Dirk, a fost impuscat. Dirk a murit în decembrie 1978 si, cateva luni mai tarziu, Dr. Hamer a fost diagnosticat cu cancer testicular. Din moment ce nu fusese niciodata grav bolnav, a suspectat imediat ca dezvoltarea cancerului sau poate avea legatura directa cu tragica pierdere a fiului sau. Moartea lui Dirk si propria sa experienta cu cancerul l-au facut pe Dr. Hamer sa investigheze istoricul pacientilor sai de cancer. A descoperit foarte curand că, la fel ca el, toti bolnavii de cancer pe care ii stia au trecut prin experiente extrem de stresante inainte ca boala sa se instaleze si sa se dezvolte. Observarea conexiunii dintre minte si organism nu a fost surprinzatoare.
Numeroase studii aratasera deja ca atat cancerul, cat si alte boli sunt foarte des precedate de un eveniment traumatizant.
Rezultatul cercetarilor lui Hamer se constituie intr-o diagrama stiintifica ce ilustrează legatura biologica dintre psihic si creier si corelatia cu organele si tesuturile intregului organism uman (varianta engleza a „Diagramei stiintifice a GNM” este in lucru). Dr. Hamer a denumit descoperirile sale „Cele 5 Legi Biologice ale Noii Medicine”, datorita faptului ca aceste legi biologice, valabile in cazul oricarui pacient, ofera o perspectiva cu totul noua asupra intelegerii cauzei, a dezvoltarii si a procesului natural de vindecare a bolii. In 1981, Dr. Hamer a prezentat rezultatele descoperirilor sale la Facultatea de Medicina a Universităţii din Tübingen, sub forma unei teze post-doctorale. Totusi, pana astazi, Universitatea a refuzat sa testeze cercetarile Dr. Hamer, in ciuda obligativitatii legale de a o face. Acesta este un caz fara precedent in istoria universitara. In mod similar, medicina oficiala a refuzat sa aprobe descoperirile sale, in ciuda a 30 de verificari stiintifice diferite, facute atat de medici independenti, cat si de asociatii profesionale. La scurt timp dupa ce Dr. Hamer şi-a prezentat teza, i-a fost adresat un ultimatum de a renunta la descoperirile sale stiintifice sau i se va refuza reinnoirea contractului sau la Clinica Universitara. In 1986, desi munca sa nu a fost niciodata pusa la andoiala sau dezaprobata, doctorului Hamer i-a fost ridicata licenta medicala, pe motiv ca a refuzat sa se conformeze principiilor medicinei standard. Astfel, pacientilor din intreaga lume le este refuzat dreptul de a beneficia de descoperirile sale.
BOLILE AU LA ORIGINE UN SOC PSIHO-EMOTIONAL CARE SE REFLECTA MAI INTAI LA NIVELUL CREIERULUI.
Dr. Hamer a stabilit ca „orice boala este cauzata de un soc emotional care surprinde individul total nepregatit“ (Prima Lege Biologica). In onoarea fiului sau, Dr. Hamer a denumit acest incident stresant: Dirk Hamer Syndrome, sau DHS. Psihologic vorbind, DHS este un incident foarte personal, conditionat si determinat de experientele noastre trecute, de vulnerabilitati, de perceptiile personale, de valorile si credintele personale. Cu toate acestea, DHS nu este doar un conflict emotional, ci el se propaga si la nivel biologic si trebuie inteles in contextul evolutiei noastre personale.
Sa luam exemplul cancerului de plaman: conflictul biologic asociat cu cancerul de plaman este un soc de tipul „frica de moarte”, deoarece, în termeni bio-fiziologici, frica de moarte este echivalenta cu incapacitatea de a respira. Odata cu socul datorat fricii de moarte, celulele pulmonare alveolare care regleaza respiratia incep instantaneu sa se multiplice, formand o tumoare pulmonara. Contrar parerilor conventionale, această multiplicare a celulelor pulmonare nu este un proces fara rost, ci serveste unui scop biologic foarte bine definit si anume sa creasca capacitatea pulmonara, optimizand astfel sansele de supravietuire ale organismului. Analiza tomografiilor intreprinsa de Dr. Hamer demonstreaza ca fiecare persoana bolnava de cancer la plamani prezinta o configuratie clara de tip inele concentrice in zona corespondenta din creier si ca fiecare pacient a suferit un soc conflictual emotional total neasteptat, de tipul „frica de moarte”, inaintea declansarii cancerului. In majoritatea cazurilor, teama de moarte a fost declansata de socul unui diagnostic de cancer, ce a fost resimtit ca o sentinta la moarte.
Cancerul la san, potrivit cercetarilor Dr. Hamer, este rezultatul grijilor provocate de un conflict de tipul „mama-copil” sau „probleme cu partenerul”. Aceste tipuri de conflicte impacteaza intotdeauna vechiul creier, in zona care controleaza glandele producatoare de lapte. O femeie poate suferi un conflict de tipul mama-copil daca isi face foarte multe griji, atunci cand copilul ei este ranit sau se imbolnaveste grav, foarte brusc. Pe durata fazei de stres, cat conflictul este activ, celulele glandei mamare continua sa se multiplice, formand o tumoră. Scopul tainic al proliferării celulare este acela de a mari capacitatea de lactatie pentru copilul suferind, grabind astfel procesul de vindecare al acestuia. Fiecare femeie si fiecare femela din lumea animala se naste cu acest program de reactie biologică pentru crestere si dezvoltare.
Numeroasele studii ale Dr. Hamer arata ca femeile, chiar şi atunci cand nu alapteaza, dezvolta tumori ale glandelor mamare, din cauza grijilor obsesive pentru binele celor dragi (a copilului care are probleme, a unui partener bolnav, sau de grija unui prieten cu probleme).
În vreme ce organele controlate de vechiul creier dezvolta tumori pe durata fazei active a conflictului şoc, situaţia este opusa in cazul organelor controlate de noul creier. Toate organele si tesuturile ce corespund si sunt coordonate de noul creier (ovarele, testiculele, oasele, nodulii limfatici, epiderma, mucoasa colului uterin, bronhiile, vasele coronariene, canalele de alaptare etc.) isi au originea în ectoderm sau in mezodermul noului creier. In momentul producerii conflictului-soc, tesuturile organelor corespondente acestei zone a creierului raspund prin degenerare celulara. Necrozarea ovarelor sau a testiculelor, osteoporoza, cancerul osos sau ulcerul stomacal de exemplu, sunt situatii care apar doar atunci cand persoana se afla intr-o stare emotionala de stres relationata cu conflictele-soc corespondente.
Dr. Hamer a descoperit, de asemenea, ca orice conflict si orice boala are si o rezolvare, iar desfăşurarea oricarei boli are loc in doua faze (A Doua Lege Biologică). In timpul primei faze, a conflictului activ (si anume atata timp cat conflictul persista), intregul organism se orientează spre a face fata conflictului. In timp ce la nivel fizic au loc dereglari celulare specifice, psihicul si sistemul nervos vegetativ autonom se confrunta, de asemenea, cu situatii neasteptate. Comutata intr-o faza de stres (sympathicotonia), mintea devine total preocupata de continutul conflictului. Tulburarile somnului si lipsa apetitului sunt simptome specifice. Biologic vorbind, acest lucru este vital, deoarece focalizarea atentiei asupra conflictului şi orele de activitate in plus constituie condiţiile propice pentru rezolvarea conflictului. Faza activa a conflictului este denumita si „faza rece”. Deoarece pe perioada stresului se produce constrictia vaselor de sange, simptomele specifice ale activitătii conflictuale sunt extremitatile reci (in special mainile), tremurul şi transpiraţia rece. Intensitatea simptomelor depinde, in mod natural, de intensitatea şi impactul socului conflictual. Daca o persoana ramane in aceasta stare prea mult timp, urmarile pot fi fatale.
Daca o persoana moare pe durata fazei initiale active a conflictului, aceasta se petrece de obicei din cauza pierderii de energie, a slabirii exagerate, a lipsei de somn şi a epuizarii mentale si emotionale. De cele mai multe ori, este vorba de impactul emotional devastator al unui diagnostic sau al unei prognoze negative, de genul „Mai ai doar sase luni de trait!”, impact ce aruncă pacientii de cancer si pe cei apropiati lor intr-o stare de disperare. Cu foarte mica speranta sau chiar deloc, sunt privati de forţa lor vitala, isi consuma inutil energia si, în cele din urma, mor in urma unui proces agonizant, proces pe care „tratamentele“ conventionale pentru cancer nu fac decat să il accelereze.
Daca pacientul nu a facut niciun tratament de cancer (in special chimioterapie sau radioterapie), NGM (Noua Medicina Germana) are o rata de succes de 95 pana la 98%. Este o ironie a sortii ca aceste statistici ale succeselor remarcabile ale Dr. Hamer au fost date chiar de autoritati.
Rezolvarea conflictului generat de semnalele initiale reprezinta inceperea fazei a doua a programului biologic. Emotiile si organismul nostru se comută imediat in regimul de reparare si refacere, programul de vindecare fiind asistat în mod direct de sistemul nervos vegetativ. Pe perioada fazei de vindecare, apetitul revine, dar suntem foarte obositi (putem chiar sa nu avem puterea de a ne ridica din pat). Odihna si furnizarea tuturor nutrienţilor necesari organismului sunt esentiale in perioada de vindecare. A doua faza este denumita „faza calda” şi în această perioada, vasele de sange se maresc, incalzind extremitătile si pielea.
Odata cu rezolvarea conflictului, se produce o transformare la nivelul organelor: proliferarea celulara (vechiul creier este legat de controlul cresterii tumorale) si distrugerea celulara (creierul nou este legat de controlul degradarii tesuturilor) se opresc imediat si este declansat procesul de reparare specific. O zona care s-a necrozat sau a prezentat ulceratii in timpul fazei active a conflictului este acum regenerata si refăcuta cu celule noi. Acest proces este insotit, de regula, de inflamaţii potential dureroase cauzate de edeme care protejeaza tesutul pe durata vindecarii. Alte simptome tipice regenerarii sunt: hipersensibilitate, mancarimi, spasme (daca tesuturile musculare sunt implicate) si inflamatii.
Dar tumorile nu sunt impărtite in bune sau rele, ci mai degraba sunt clasificate după tipul de tesut si zona cerebrală din care provin şi prin care sunt controlate. Exista acele tumori care se dezvolta, in mod exclusiv, in faza activa a conflictului-soc (tumorile pulmonare, tumorile de colon, tumorile de ficat, tumorile uterului, tumorile de prostata etc.) si cele care apar in timpul procesului natural de vindecare.
În felul în care creierul vechi controlează cancerul, cresterea tumorala nu este nici accidentala si nici fara sens, din moment ce proliferarea celulara se opreşte de indată ce tesutul este reparat. Cancerul testicular, cancerul ovarian, limfomul, limfomul non-Hodgkin, diferitele tipuri de sarcom, carcinomul bronhial şi laringial şi cancerul cervical, toate sunt de natură curativă şi fenomene exclusive ale fazei de vindecare. Cu condiţia ca procesul de vindecare să nu fie întrerupt de medicamente sau de o revenire a conflictului şoc, aceste tumori dispar pana la urma, la sfarsitul procesului de vindecare.
Al doilea tip de cancer mamar, carcinom in situ (DCIS), intra de asemenea in această categorie. In timp ce un cancer de san este un indicator că femeia este in faza activă a conflictului de tip grija, un cancer in situ este un semn pozitiv ca problema asociata conflictului de separare a fost rezolvată. O femeie nu face un cancer de san fara motiv! Aşa cum nici faptul că el se dezvolta exact la sanul stang nu este o coincidenta.
Importanta lateralitatii noastre biologice
Dr. Hamer a descoperit că lateralitatea determina daca o boala precum este cancerul se dezvolta in partea stanga sau dreapta a organismului. Aceasta este regulă: o persoana dreptace raspunde unui conflict cu mama sa sau cu copilul cu partea stanga a organismului, şi cu partea dreapta la un conflict cu tatal sau partenerul, fratii, rudele, prietenii, colegii etc. Pentru stangaci este invers. Exista intotdeauna o relatie inversa intre emisferele cerebrale si partile organismului, in sensul ca fiecare emisfera a creierului (mai putin partea amigdaliana) este în relatie directa cu partea opusa a trupului.
Astfel, un cancer la sanul drept, un chist ovarian la ovarul stang, o problema de piele pe partea dreapta sau stanga (sau amandoua), o paralizie motorie pe partea dreapta (dupa un atac cerebral) ne dau un prim indiciu despre cine a fost implicat atunci cand conflictul originar a avut loc. In ceea ce priveste conflictele mai avansate (si regiunile cerebrale), statutul hormonal trebuie, de asemenea, luat in calcul, pentru o evaluare precisa.
Rolul benefic al microbilor
Un alt aspect al cercetarilor Dr. Hamer este acela al rolului microbilor pe durata procesului de dezvoltare a bolii. Pe scurt, el a descoperit ca microbii precum ciupercile, bacteriile si virusii sunt activi doar pe durata procesului de vindecare si maniera în care ei opereaza este in deplina concordanta cu logica evolutivă. (A Patra Lege Biologica). Bacteriile tuberculozei, spre exemplu, populeaza doar ţesuturile controlate de creierul vechi. Functia lor pe timpul procesului de vindecare este de a descompune tumorile care nu-şi mai au rostul: tumorile pulmonare, tumorile de colon, tumorile la rinichi, tumorile la prostata, tumorile la uter, tumorile la san, melanoamele şi mesothelioma. Bacteriile tuberculozei sunt esentiale pentru descompunerea constructiilor celulare ce au proliferat cu un anumit scop biologic, în timpul fazei active a conflictului. Daca bacteriile necesare nu sunt disponibile din cauza vaccinarii sau a uzului excesiv de antibiotice sau in urma chimioterapiei, tumorile nu se pot dezintegra corespunzator. Ca urmare, raman pe loc si sunt incapsulate in mod inofensiv. Detectate la un control de rutina, ele pot fi totuşi diagnosticate ca si cancer şi noi conflicte potentiale pot aparea in urma aflarii vestii, cu noi simptome. Intelegand legile biologice ale desfasurarii bolilor, aceasta perspectiva poate fi eliminata. In timp ce bacteriile descompun tumorile cu celule care nu mai sunt necesare, virusii sunt implicaţi in procesul de vindecare a tesuturilor coordonate exclusiv de cortexul cerebral (ex: bronhiile, membrana nazala, mucoasa stomacala, mucoasa canalelor biliare şi epiderma). Hepatita, pneumonia, herpesul, gripa si gripa stomacala indica faptul ca procese virulente, naturale, de vindecare sunt în curs. Continue reading “Cele 5 legi ale biologiei – vindecarea cancerului” →
Ne nastem toti in aceasta lume, intr-o stare initiala de conditionare. Suntem deci conditionati de influenta parintilor, de mediul inconjurator plus de influenta mintii noastre competitive.
